Călcând pe cuiele împrăștiate

pe trotuare se prelinge

sânge,

din călcâiul îngerilor,

călcând pe cuiele

împrăștiate abstract

prin norii dimineții,

ce părea

a fi iluzia

liniștii

din spatele unui cuvânt,

așteptând

posibilitatea de a i se da

un ecou.

                                                4.Decembrie.2018

Lacrimi de curcubeu

ninge...

cu lacrimi de curcubeu

din brațul clipei,

dansând printre arcurile unui ceas,

fixat în cuiul peretelui dintre tăcere

și cuvânt.

un păianjen încearcă să-mi distragă privirea.

                                             4.Decembrie.2018-ora:12:29

La singular

...pe pereții unei clepsidre, 
se văd

urmele aburite a palmelor clipei,

disperată

încercând să evadeze
înainte de coborârea asfințitului,

în acel prag

peste care nu se trece în doi,

într-o ținere de mână,

doar

la singular.

                                            3.Decembrie.2018-ora:23:37

Focul de gheață

aș întoarce clipa din timpul tău

și cu gheara nopții,

ți-aș smulge ochiul

orb,

din adâncul globului ocular

a minții tale,

secată

de minciuna unui gând...

să te doară.

.............................................

focul de gheață aprins în mine.

                                                         3.Decembrie.2018

Fără destinație

...aș vrea,

să-mi ningă în palme

albaștri

fulgi de nea,

cu mirosul florilor

de tei,

din cerul gurii unei dimineți,

născută într-o gară

goală,

dintr-un fluierat

al șinelor sub roțile timpului,

fără

destinație.

                                           2.Decembrie.2018