În valea trandafirilor de gheață,
Ceața își scrie pe orbite numele meu,
dinspre stânga spre dreapta,
cu creta roșie.
Pietrele îmi șterg păcatele de pe urma tălpilor.
Păsările se pregătesc de ritualul gustării cenușii
ce mi-a înflorit printre oase și cartilaje,
și Timpului îi devin o adicție permanentă
la solstițiul Morții.
Apa îmi înlocuiește culoarea sângelui,
iar Pământul mă cheamă acasă,
prin Vânt –
Înainte de răsăritul Infinitului.
30 Mai 2026
