- Spune-mi...
- Spune-mi, la ce te gândești,
când cuvintele ne sunt adormite
și eu îți pictez ochii în culorile unui vis,
pe care l-am smuls de sub pleoapa nopții,
nenăscută,
iar ceasul bate a iarnă...?
- Spune-mi, dacă Mâine
vom fi nemuritori, dincolo de nemurire
vom fi mai frumoși decât suntem Azi,
crescându-ne niște aripi
împerecheate?
Cu ele vom sparge ferestrele de nori
ale cerului....
fluturii să găsească lumina mai repede!
14.Februarie.2021
Mimăm fericirea cu mare artă,
sufocând sentimentele opuse,
dar nu ne pasă de vreun aspect minor...
continuăm să mimăm fără întrerupere
și zâmbim forțat,
spunând că așa e natural,
chiar dacă privirile ne trădează
și demonii dansează nestingheriți o polcă
în ritmul strigătelor de disperare,
ce răsună mut de sub genele ude de lacrimi,
dar continuăm să mimăm fără întrerupere,
chiar dacă suntem obosiți și pe jumătate vii...
iar pe de-a întregul morți.
8.Februarie.2021
Din cuibul urmei sărutului tău,
de pe umărul meu,
a crescut ramul unui copac,
pe care stau ciorile,
anunțând ploi între două emisfere...
înfloresc florile de plumb...
3.Februrie.2021
