-Lasă-ți tâmplele fără griji pe căldura pieptului meu
și palmele tale, să-și găsească tihna pe coapsele mele
pline de dorințe...
Perdeaua Nopții ne va feri de patima gurii lumii...
Chiar dacă mâine o să ningă cu amintiri
și o să ne doară tot ce nu vom putea uita ,
măcar vom știi mereu ce simt Zeii,
când beau din nebunia unei clipe
fermentate in iubire...
- Dovada nemuririi noastre va fi acest poem alb,
pecetluit cu un sărut.
7.Mai.2021
...a murit Vremea,
mușcând din amintirea noastră cu gust de cireșe amare
și noi,
de acum, suntem victimele unui vechi război,
captivii ai Orgoliilor...
Iubite,
ne plânge în tăcere,
,,Te iubesc-ul"
lângă cuvintele scrijelite pe o piatră seacă,
cu sânge...
Plăti-vom a în fața Clipei de Adevăr,
când Neiertarea se va spăla de ură...
Deveniți morții-vii ai Regretului tardiv!
6.Mai.2021
Din oasele Sfinților ce
au murit într-o zi de post negru,
Pământul a țesut un covor mare de păpădii și iarbă,
să nu le fie îngerilor frig la picioare,
când smulg Cerul de rouă pentru cei însetați și rătăciți,
dincolo de umbrele Sinelui lor,
căutând Nimicul într-un Tot Suprem sau Totul în Nimicul Absolut,
fiind datori cu o singură moarte toți, în fața Sorții,
ce își încearcă Norocul orb aruncându-și zarurile în punctul zero din Punctul
zero.
3.Mai.2021
