Un fulg de nea
A învățat să cadă,
Fără să se lovească de pământul
Mușcat de urma pașilor noștri grăbiți,
Să uite
De acel sărut
Prin care veșnicia ne-a promis
Și ne-a mințit
Că niciodată
Minusul nu va putea tăia egalul doi
Dintre noi ...
Și totuși,
Sângerează cifrele,
Cuvintele ...
Plâng ferestrele,
Țipă tăcerea
Și se scurg orele
Caligrafic,
Pe cruci de lemn,
Ce vor ține de cald
Amintirilor
În iernile următoare,
Când noi
Vom fi preambulul unui epilog.
5.Decembrie.2021
-Vezi această jumătate de măr?
Se spune că ar avea gust de fericire absolută
sau de ,,viață făr'de moarte".
Ți-o dau ție dacă vrei!
Eu m-am săturat cu cealaltă jumătate pe care am mănâncat-o
și care a avut un gust intens de mucegai și stricat.
Am cumpărat acest măr
inconștient,
pe datorii karmice
(când m-am decis să fac o vizită paradoxal
aici pe pământ un timp)
de la un beduin negustor,
al cărui nume îmi scapă și este incert,
unii îi spun Destin,
alții îi spun Hazard,
din piața nașterilor
în ziua
în care gerul iernii
crăpa toate pietrele norocoase
pe care aș fi putut să le cumpăr ...
Însă, nu mai contează!
Știi, cum se spune:
,,Ceea ce nu te omoară, te face mai puternic".
Și oricum, Moartea niciodată nu te așteaptă mai devreme,
nici mai târziu,
sau oricât și oricum.
E foarte punctuală,
cinstită și mult mai fidelă decât o damă.
Poate dacă aș fi mâncat prima dată
această jumătate
astăzi
nu aș fi fost
cine sunt ...
4.Decembrie.2021
Cu actele de identitate
în regulă
și arse,
stăm fiecare pe parte opusă frontierei
al sentimentelor
complet dezarmanți și goi ...
Ne hulesc orgoliile stupide
și false vanități,
aruncând cu grele cuvinte
ce sparg orice urmă de lumină
de ieri,
de azi
și de mâine ...
Fumăm pasivi din țigara
timpului
fără să ne pese că pierdem ultima
șansă
de iertare.
Dincolo de noi,
se vor scrie de acum
alte
povești de viață și de dragoste
cu ploi,
cu lacrimi,
cu sânge,
pe pietrele ce știu să rămână albe
și între palmele închise
dintr-un epilog.
1.Decembrie.2021
