...suntem niște fluturi cu aripile amorțite
de trecut,
în spatele ușii
închise dinspre inimă spre minte...
Lumina
devine punctul central al prezentului,
prins între regrete și următorul pas...
în prezent,
totul e un mâine amânat cu repetiție,
tras de o funie, obsesiv și ostentativ...
în aglomerația de cuvinte goale,
aerul respirat, involuntar,
miroase a formol
garantat...
închidem ochii și ...
23.Noiembrie.2022-ora:22:53
M-ai răstignit într-un amurg
timpuriu,
fără argumente primare
și ai plecat cu toate amintirile
și mi-ai lăsat doar cenușa unui răsărit,
exact
atunci când am ajuns
să te iubesc,
fără ceas,
fără verbe,
fără virgule
și fără plus sau minus,
într-un contre-emploi
prefect.
21.Noiembrie.2022
- Vreau luna coaptă!
îi spuse ea, răspicat și fără să îl privească...
Se uita doar la lună.
- Uite, am doar o jumătate de măr și o coajă de pâine!
Ți le dau ție dacă vrei,
i-a spus el.
Arătându-i și întinzându-se să i le dea.
-Nu! Nu vreau! Nu mi-e foame și nu înțelegi!? Vreau luna coaptă!
Ai spus că mă iubești și poți să-mi dai orice îmi doresc...!
I-a răspuns ea țâfnoasă..
El a luat o scară lungă și a început să se urce încet (cu toate că avea frică de înălțime)
treaptă cu treaptă, până unde nu a mai avut unde să urce...
Dar, nici nu mai putea să coboare de pe scară.
Și dintr-o dată nu a mai fost văzut..
.
La un moment dat, la capătul secundelor mute (ce păreau infinite) ,
brusc s-a auzit o șoaptă, sufocată de un plâns:
- Acum...
Mi-e poftă de jumătatea de măr și de coaja de pâine, cu miros și gust de răsărit ...
Răsărit intens de Mai
19.Noiembrie.2022
- Va ninge în curând, din nou,
iar tu vei nega
că am fost creatori de avataruri
și ne-am iubit în nopțile târzii,
cu lună coaptă,
fără băgare de seamă...
Va ninge iarăși,
iubito,
și tâmplele mele
nu-și vor mai găsi tihna
în poala ta,
iar cuvântul mi-l voi slobozi
doar în vers,
din mers...
Să ne fie semn de carte,
printre priviri!
17.Noiembrie.2022
