Diminețile...
Uneori, se opresc la capătul liniei
de pe pleoapa stângă a unui Gând
mut și desculț prin iarba virgină ...
În buricul Infinitului,
pe acorduri albe de Vânt...
Dintr-un roșu sălbatic explodează macii
pe umerii Timpului ...
Îmi găsesc Singurătatea
dansând...
6 Mai 2024
Chei fără cuvânt,
aruncate în vânt...
Răni spre apus,
în tranzit opus,
vara s-a supus...
Dincolo de linie,
într-o veche rectilinie...
Un ultim pas -
sărutul fără compas,
rămas în impas..
Un somn alb
sub punctul codalb.
3 Mai 2024
Azi,
aerul mă împinge până în plămânii unui
Ieri...
Și încerc să mă prind de infinitiv,
însă,
a fi
în lumea cu scări rulante de sticlă
ești în întârziere întotdeauna la întâlnire cu Fericirea
și prea devreme in punctul de-a te întoarce
spre neutralitatea Lutului din vatra întâiului
Eu...
Stinge-mi întunericul, te rog,
cu palma inimii
și rămâi
aici...
10 Mai 2024
