Îngerii sunt copiii care nu se trezesc încă și întârzie să vină pe pământ...
Pământul e singurul bilet direct spre Rai cu trecere prin Iad...
Iadul este sinonimul lui ,,de-a fi "și antonimul lui ,,de-a te naște...
10 Octombrie 2025
Îngerii sunt copiii care nu se trezesc încă și întârzie să vină pe pământ...
Pământul e singurul bilet direct spre Rai cu trecere prin Iad...
Iadul este sinonimul lui ,,de-a fi "și antonimul lui ,,de-a te naște...
10 Octombrie 2025
Uneori zborul este o cădere în sus...
Sus există trepte în urcare înspre jos...
Jos cerul are miros de lapte proaspăt iarna...
Iarna iarba se camuflează în oameni de zăpadă...
Oamenii de zăpadă plâng când se stinge câte o inimă.
9 Octombrie 2025
priveam
evantaiul ce apunea vara prin părul tău...
și grăbind toamna să-ți deseneze
păsări cenușii și umbre pe umeri
din mers...
pielea ta
mirosea a zăpadă și a vin fiert cu scorțișoară...
dintr-odată florile de măr au explodat dintr-o astenie și ți-au acoperit gleznele...
priveam
și toate anotimpurile au devenit un singur verb
dincolo de evantai.
6 Octombrie 2025
Aerul este un embrion într-o respirație oprită,
între o privire și un cuvânt, în Toamna fără plural
și Liniștea devine tot mai grea peste noi,
iar Secundele se prind pe rând de spatele unor vagoane ruginite ...
Se fluieră de sosire la sfârșit!
1 Octombrie 2025
Moartea se încălzește la aburii ce ies pe nările boilor...
Boii trag plugul, să întoarcă Lumina peste pământ din buricul Întunericului...
Întunericul înflorește în galeriile Sentimentelor sugrumate de Iluzii...
Iluziile vând Suflete la prețul unei vorbe aruncate în vânt...
Vântul face să-ți fie țărâna mai ușoară sub plugul boilor...
30 Septembrie 2025
Ferestre dincolo de ploi,
printre frunzele leșinate peste vise sparte,
în miros de fum deasupra cuvintelor
rămase acoperite de priviri mute
pe alei...
Mă pierd în hașuri ruginite
cu linii fine metamorfozate din talpa Duminicii grăbite
spre mâine,
cu valiza eletrocardiologică plină cu amprentele tale
pe pieptul unui Ieri...
28 Septembrie 2025
Spirala unui Fapt se intersectează cu Vântul,
în sfera unui Cuvânt îmbrăcat într-un gri-aburiu,
tocmai când Totul urcă scările Vidului pe panta respirației,
dincolo de coperta cărții
din turnul iluziilor...
Ciorile introduc ploile pe fereastră
la citirea psalmului o sută unu.
26 Septembrie 2025
Asfaltul ud are ceva din urmele plecărilor...
Plecările se asortează întotdeauna cu faptele...
Faptele se privesc în oglindă după fiecare apus...
Apusul se îndrăgostește de întâmplări într-o secundă ...
Secunda cere timp să devină o Amintire...
Amintirea este tatuajul pe antebrațul Memoriei trecute prin Timp...
Timpul trece pe pilot automat dincolo de realitate...
Realitatea trebuie asimilată odată cu paharul de coniac...
Coniacul împrumută din cumințenia tăcerii gustul...
Gustul nu se discută când masa stă goală în fața ta.
25 Septembrie 2025
-Nu te îmbrăca în cuvinte goale!..
Vreau să-ți văd lumina plină prin vizorul Întunericului,
înainte de-a îți deschide
și să-mi intri sub piele
acum și pentru totdeauna!
Vom fi un singur Cer și Pământ.
20 Septembrie 2025
joc și ritm,
o ecuație compactă
blestem și reguli,
apă și durere...
un pământ ars,
descântec și zbor,
carne și lumină,
naștere și pâine...
într-un singur loc
totul și nimic,
foc și cer,
fluturi și vânt,
dincolo de timp...
căderi și intenții,
ploi și tăceri,
lacrimi și întârzieri...
rezultatul unui suntem
mari și mici,
faraoni și sclavi,
puțini și furnici...
într-un pătrat strâmt
mulți și uitați,
poezie și dragoste,
legende și vii...
de la început
umbre și dans...
morți și cuvânt,
linie și punct...
până la sfârșit.
14 Septembrie 2025
Uneori se trag draperiile pentru a acoperi tristețea Străzilor...
Străzile din când în când înghit urmele Pașilor făcuți în grabă...
Graba devine obsesia Oglinzii de-a spune lucrurilor pe nume...
Numele propriu de fapt, al celor care au preschimbat vinul în sânge din butonul cu apă...
Apa are gust viu de infinit, dacă o bei când oaselor tale li se face sete de Moarte ...
Moartea poartă întotdeauna un frac roșu în ceremoniile de catapultare al Aerului din vise...
Visele sunt bilete contra cost în saltul de pe acoperișul Iadului în Rai...
Raiul e trenul cu un singur vagon plin cu îngeri miopi.
13 Septembrie 2025
Vine Toamna
și se golesc paharele cu vin,
iar eu tot mai gol mă simt în fața Oglinzii ...
Masa îmi vorbește despre un amândoi la trecut,
în prezent,
după ce a plecat trenul
din gară,
la semnalul mono sonor
al Nisipului
peste biletul tăiat asimetric
în direcția sticlelor sparte...
Se nasc căderi,
se aud țipete,
se trântesc uși,
se sparg amintiri,
se revendică războaie,
se spune totul în tăcere
și desfac brațe din îmbrățișări.
Vine Toamna
și eu mă simt gol
sub haine...
10 Septembrie 2025
Liniștea este Urletul
care plânge
întotdeauna
după ploi,
scufundat în respirația
Tăcerii ,
numărând pe degete
doar
până la trei...
Și apoi,
Expirația
îi dă ecoul
Mării
și îl îmbracă
în bocetul
curat
al unei Doine
vechi,
Cu picioarele goale.
9 Septembrie 2025
Prin gaura cheii Timpul trece cu viteza unui glonț ,
până la ultima respirație a Morții.
Moartea își taie unghiile cu foarfeca de tuns iarba, până la primul simptom de înviere.
Învierea se ridică dintr-o apă nouă, cu opt nouă brațe, precum o umbrelă de Iertare.
Iertarea este logica matematicii inversate pe tabla de șah, uitată într-un colț prăfuit cu Amintiri.
Amintirile ne iau o parte din Suflet, uneori când rănile nu mai pot fi închise de nimeni și de nimic.
4 Septembrie 2025
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...