Prea mult timp

De prea mult timp...

de când, suntem doi nori

cu multe fulgere de cuvinte,

între noi și uităm adesea...

să fim senini, pe cerul vieții.

Şi că, nu putem să dispunem

de prea mult timp...

iar, tunele orgoliilor noastre,

aduce doar, ploaia sinuciderii

a iubirii, ce ne leagă în aparență.

Mă simt obosită și, aș vrea...

să ne oprim acum, înainte ca

toate acele clipe frumoase, pe

care le am trăit împreună, să

fie spulberate de vântul regretelor.

Dar, nu am puterea să fac...

eu, primul pas iar, iar priceperea ta,

e oarbă de prea mult timp...

și nu-ți dai seama că, ne plafonăm

tot mai tare, în fiecare zi și noapte.

                                                             17.Mai.2012

Mulţumesc

Vorbele tale...sunt rouă

adesea, pentru mine în

nopțile târzii de vară...

sub cerul straniu al vieții.

Când, arșița lumii, îmi

seacă marile vise mereu,

iar vântul singurătății...

e tot ceea ce simt uneori.

Chiar, și printre zecile de

priviri efemere, căzute

asupra mea căci, ploaia

fericirii...se lasă așteptată.

Astăzi, îți mulțumesc pentru

acceptarea ființei mele, cu

toate imperfecțiunile pe care

le am, și că exiști fără aparențe,

iar răsplată nu-mi ceri niciodată!

                                                              14.Mai.2012

Adjectivele

Hoinar printre gândurile mele,

ești și te alung rațional mereu...

însă, adjectivele ale singurătății,

te cheamă...iarăși, fără să vreau.

Şi nu știu...dacă e iubire, sau plouă

cu iluzii ușor, în văzduhul sorții mele...

dar, știu doar că, mă tulbură ce simt acum,

și totuși, sunt clipe când, aș vrea să știi...

Cândva, te căutam și te așteptam în tăcere,

printre lumina stelelor, și într-un răsărit...adesea,

în atingeri interzise, printre atâtea sărutări fugare.

Însă, acum când în sfârșit, ai apărut...

cu chipul tău blând, chiar de înger uneori,

iar cu irisul ochilor tăi, fiind atât de limpezi...

complicatul prezent nu vrea, să fim un întreg perfect.

                                                                9.Mai.2012

Lutul

Ai devenit lutul

din gândurile mele,

iar cu o lacrimă şi,

cu degetele versului...

Te frământ pe o hârtie

albă când, luna prin

geamul odaie mele, îmi

va împrumuta lumina sa.

Şi pentru orbii prejudecăților,

voi contura cu cerneală, formele

ușor abstracte ale sufletului meu.

                                                             4.Mai.2012

Eul

Știu, ești doar chipul muzei...

unei, noii inspirații al poeziei

mele, despre o imposibilă dragoste.

Cu multe şi efemere, trăiri neștiute,

nici, de însuși Eul meu, până acum...

când nopțile sunt goale şi fără parfum.

Însă, clipele vin şi pleacă, cele de dor...

rămân doar, visele neîmplinite care dor,

și în zarea tăcerii, răsună al meu suspin...

căci, așa vrea acest, necruțător destin.

                                                               2.Mai.2012

Stil haiku

                                         

Uneori, îmi furi gândul...

alteori, îmi răpeşti zâmbetul.

Nu pot, să mă stăpenesc...

şi, uşor încep să te îndrăgesc.

Iar în fiecare, miez de noapte...

încet, mă ascund în singurătate.

Căci, eşti doar norul amăgirii...

pe cerul meu, senin al primăverii.

Nu mai vreau, o dezamăgire...

ci, un strop aş vrea, de fericire.

Acum, când scriu, cu condeiul...

despre tine, în stil haiku poemul.

                                                   

                                                              26.Aprilie.2012

Inedită urare pascală

Odată, cu aprinderea

Luminii Sfânte, să vină

la uşa vieţii tale, ceea ce

ţi-a lipsit din suflet mereu!

Zile pascale Binecuvântate!

                                                    26.Martie.2012

Urare luminioase Pascală

Sufletul obosit să-ți fie trezit,

de clopotul ce bate în miez de

noapte, să-L poți primi în casa

ta, pe Cel care ți-a oferit prin

Reînvierea Lui, mântuirea ta.

Sărbători Pascale Luminoase!

                                                 6.Aprilie.20121

Ochii

Călătoream pe un drum nedefinit...

și, niciodată până acum, nu m-am oprit,

dar ochii tăi, vor să mă împiedică...

În fiecare zi, intenționat și fără logică,

mă năucește ușor, tot ceea ce simt...

doar condeiul meu, trădează ce simt.

Totuși, cred că, nu este incongruent,

tocmai acum, să renunț la raționament...

astăzi, când a început vântul să tacă,

și din sufletul meu, durerea pleacă...

Iar speranțele și visele mele, mă cheamă,

apoi, timpul mereu grăbit presându-mă...

îmi spune obsedativ, că viața este scurtă,

și nu am voie...și, nu trebuie irosită...

să las totul în urmă, făcându-mi un rost,

ne mai privind tot înapoi, ci să uit ce-a fost..,

Atunci, când în taina nopților albe, sufeream

în singurătate ascunsă și, alți ochii iubeam.

               

                                                      5.Aprilie.2012

Culisele

Stau în culisele

vieții,

și privesc cum

timpul,

sprinten dansează fără

întrerupere,

în ritmurile grăbite...

Când,

e trecutul, și

dintr-o

dată, se schimbă

acordurile...

în prezentul efemer

apoi,

pașii lui...mișcându-se

ușor,

spre viitorul incert.

Însă,

publicul din sală...

pare

a fi, nevăzător

sau,

poate amnezic căci,

nimeni

nu înțelege că,

spectacolul

destinelor...e irepetabil.

                                                         29.Martie.2012

Pretexte

Uneori,

las versul

să pătrundă printre

crăpăturile,

clădit de pretexte

sub cerul variabil al

destinului,

când simt

adierea inspirației mele.

Căci,

sufletul mi-e

atât de plin cu

patimi,

speranța...dureri,

crâmpei de amintirii

şi, bucurii efemere în

rezonanța,

singurătății fără

final pentru mine.

                                                  27.Martie.2012

O filă albă

Pereţii celulei a

singurătăţii,

se amplifică în fiecare

clipă...

şi, devin tot mai groși.

Rănile...

provocate de cătuşile

neîmplinirilor,

sunt demult acute şi dor...

mereu.

O dâră de lacrimă cade,

instant...

din neputință sau poate,

frica

de viitorul incert ar fi,

motivul.

Atunci, tiptil printre umbrele

nopţii,

a evadat tăcerea mea, din nou...

iar

acum, prelingându-se uşor, pe o filă

albă...

neavând nici o rimă, îşî caută

libertatea,

ghidată fiind de unica inspirație.

                                                             20.Martie.2012

Pe furiş

Vântul

cel furios,

sau uneori blând,

îmi poartă pe furiş...

Prin

văzduhul acestei

noi erei...fără

sens mereu şi pustie.

Parfumul

versului alb,

ce se-nalţă

din stamina sufletul meu...

Colorat

cu sentimente,

şi doar roua

inspiraţiei, cănd mă atinge...

Înfloresc

sub incertul

cer, al vieţii.

15.Martie.2012

Fluturii de vers

Respir aerul viselor

adesea,

când rătăcesc pe

aleea,

pavată cu singurătate.

Şi

privesc, cerul incert al

destinului...

Iar, pe banca tăcerii, îmi

place

să ascult noaptea repetitivă, a

vântului...

Chemând, fluturii de vers

din

zbuciumul sufletului meu, în

zbor...

prin văzduhul... nemuririi.

                                                       6.Martie.2012

Amurgul

                                                 

Parfumul efemer al

destinului,

sunt mereu şi mă-nalţ...

Spre

culmile nemuririi când,

adierea

versului mă cheamă uneori...

Ușor,

şi tăcut în amurgul clipelor...

efervescente.

                                                         2.Martie.2012

Fără lacrimii

Fug în miez, de noapte

cu tălpile

rănite, din lumea asta,

fără noimă.

Purtând cu mine, doar

visele

mereu, şi nu ştiu niciodată,

încotro...

mă-ndrept însă, nu mă  opresc

în loc

şi, nici nu privesc înapoi...

Chiar

dacă, se aude ecoul armelor

de prejudecăți,

în războiul oamenilor de

tinichea.

Iar atunci, când intensitatea

dureri...

creşte, iau un condei în mână,

şi beau

un strop de vers curat să pot

deveni...

mai puternică fără lacrimi.

                                                    29.Februarie.2012

Incandescenţa

Pe șevalet

nopții...

îmi pictez sufletul,

în culorile

versului şi cu penelul

clipei

unice, la lumina

licuricilor.

Până când, zorii îmi

scaldă

privirea cu rouă...

iar,

ceea ce simt uneori

se

transformă într-un,

tablou

poate pentru unii...

Abstract

sau incandescența

numelui

meu, va pătrunde în

colecția

nemuririi la fel ca şi

Dali.

                                               22.Februarie.2012

Suflet

Când luna sărută

în taină valurile

Mării înspumate şi,

din palma nopţii cad

umbre jucăuşe în jur...

Se naşte în colţul

unui suflet neînţeles,

câte un fluture de vers

şi îşi i-a zborul uşor,

prin văzduhul veşniciei.

                                                     14.Februarie.2012

În lipsa ta

                                        

Mă doare talpa

sufletului...

căci, în lipsa ta...am

ascultat

struna nopții, cântându-mi

valsul iernii.

Ascunsă sub așternutul de

mătase...

şi, pe nesimțite pașii

nostalgiei,

s-au îndreptat spre

mine.

Sub privirea statică

a rotundei

lunii, pesemne că voia să

mă invite

la dans...am fugit şi, m-am

împiedicat

de ecoul timpului mereu...

Grăbit

şi, atât de nerăbdător iar

acum,

caut terapia prin cuvinte

scrise

în lipsa ta...fiindcă, mă doare.

                   

                                                       7.Februarie.2012

O urare personalizată

                                   

                                                                       

Un nou anotimp

a venit astăzi, peste

tine în care eu, îţi

doresc să înflorești

mereu, în grădina

destinului şi, sub cerul

senin al vieţii, şi sub

razele calde a iubirii iar,

vântul înțelepciunii să-ţi

poarte uşor, petalele doar

spre fericire zi, şi noapte!

                                                   5.Februarie.2012