Clipele
Clipele aleargă în maratonul vieţii
şi, destinul e o pistă cu obstacole
mai mult, sau mai puţin inevitabile
iar, linia de sosire e imprevizibilă.
Raţiunea şi sentimentele îşi dau coate
în curbe iar, unele iluzii cad uneori.
Speranţa e o probă de rezistenţă pentru
a câştiga trofelul fericirii iar noi, suntem
doar spectactori efemeri şi clipele...
30.Ianuarie.2011
duminică, 30 ianuarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
sâmbătă, 18 decembrie 2010
miercuri, 15 decembrie 2010
Noul An
În Noul An, să se adune
în balanţa sufletului tău,
câte un vis împlinit în fiecare
zi, iar când vei face calcul
cu bune şi cu rele, şi poate
constaţi că au fost clipe, în
care pe nedrept ţi-sa luat o
lacrimă din ochii tăi, şi de
pe buze lipsindu-ţi zâmbetul.
Să-ţi aminteşti că, totul face parte
din echilibru vieţii, şi tu cu multă
înţelepciune vei dobândi fericirea!
15.Decembrie.2010
În Noul An, să se adune
în balanţa sufletului tău,
câte un vis împlinit în fiecare
zi, iar când vei face calcul
cu bune şi cu rele, şi poate
constaţi că au fost clipe, în
care pe nedrept ţi-sa luat o
lacrimă din ochii tăi, şi de
pe buze lipsindu-ţi zâmbetul.
Să-ţi aminteşti că, totul face parte
din echilibru vieţii, şi tu cu multă
înţelepciune vei dobândi fericirea!
15.Decembrie.2010
luni, 13 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Nu mă opri
Port ochelari de iubire
şi, la reverul sufletului meu,
floarea speranţei şi pe
drumul viselor încerc să
merg spre mâine, fără
să las în urma mea, şi să nu
mă rătăcesc în compromisuri…
Vreau să ajung la apusul
vieţii mele, cu mândrie şi,
poate mă voi întâlni măcar,
pentru o clipă cu fericirea.
Aşa că, nu mă opri cu prejudecăţi!
4.Decembrie.2010
Port ochelari de iubire
şi, la reverul sufletului meu,
floarea speranţei şi pe
drumul viselor încerc să
merg spre mâine, fără
să las în urma mea, şi să nu
mă rătăcesc în compromisuri…
Vreau să ajung la apusul
vieţii mele, cu mândrie şi,
poate mă voi întâlni măcar,
pentru o clipă cu fericirea.
Aşa că, nu mă opri cu prejudecăţi!
4.Decembrie.2010
miercuri, 24 noiembrie 2010
Nicicând
Am fost un boboc,
fără speranţă uitat
în furtunile vieţii.
Şi acum, petalele
sufletului meu, zi
de zi înfloresc sub
razele ochilor tăi,
în grădina necunoscută
a destinului şi,
zâmbetul tău blând
îmi aduce roua viselor.
Iar dimineţile de iubire,
mă fac să fiu cum,
n-am mai fost nicicând…
şi, aş vrea să rămân
multe anotimpuri aşa.
24.Noiembrie.2010
Am fost un boboc,
fără speranţă uitat
în furtunile vieţii.
Şi acum, petalele
sufletului meu, zi
de zi înfloresc sub
razele ochilor tăi,
în grădina necunoscută
a destinului şi,
zâmbetul tău blând
îmi aduce roua viselor.
Iar dimineţile de iubire,
mă fac să fiu cum,
n-am mai fost nicicând…
şi, aş vrea să rămân
multe anotimpuri aşa.
24.Noiembrie.2010
duminică, 21 noiembrie 2010
Patimile universului
Paşi grăbiţi se îndreaptă,
spre vise pe un drum haotic.
Şi rămân în urmă doar urme
mărunte de pretexte şi ecoul
nepăsării…dar, înaintând se
respiră uşor, pure sacrificii.
Mai există timp de întoarcere
la seva omenirii dar, evoluţia…
se încăpăţinează căci, tentaţia
e mare de ajunge la atingerea
absolută cât mai repede orice ar fi.
Colapsul nu sperie inconştienţa
şi, uciderea nu mai un atribut al
sălbătăciei iar, absurdul devine o logică.
Toate acestea sunt patimile universului!
21.Noiembrie.2010
Paşi grăbiţi se îndreaptă,
spre vise pe un drum haotic.
Şi rămân în urmă doar urme
mărunte de pretexte şi ecoul
nepăsării…dar, înaintând se
respiră uşor, pure sacrificii.
Mai există timp de întoarcere
la seva omenirii dar, evoluţia…
se încăpăţinează căci, tentaţia
e mare de ajunge la atingerea
absolută cât mai repede orice ar fi.
Colapsul nu sperie inconştienţa
şi, uciderea nu mai un atribut al
sălbătăciei iar, absurdul devine o logică.
Toate acestea sunt patimile universului!
21.Noiembrie.2010
vineri, 12 noiembrie 2010
Te aştept
Te aştept să atingi cu ochii…
roua tăcerii de pe petalele
sufletului meu, din gradina vieţii…
Ocolită de ploaia fericirii, şi adesea
cuprinsă de o cumplită arşiţă a
singurătăţii iar, ecoul nopţilor de
dor, trece prin bătrânul condei,
şi se opreşte pe o hârtie albă…
Doar fluturii de vise, îşi continuă
zborul stingher aici, în satul meu.
12.Noiembrie.2010
Te aştept să atingi cu ochii…
roua tăcerii de pe petalele
sufletului meu, din gradina vieţii…
Ocolită de ploaia fericirii, şi adesea
cuprinsă de o cumplită arşiţă a
singurătăţii iar, ecoul nopţilor de
dor, trece prin bătrânul condei,
şi se opreşte pe o hârtie albă…
Doar fluturii de vise, îşi continuă
zborul stingher aici, în satul meu.
12.Noiembrie.2010
duminică, 7 noiembrie 2010
joi, 28 octombrie 2010
Oglinda prieteniei
Umărul tău, e tot mai înalt
când sufletul meu uneori,
alunecă în abis de pe piscul
vieţii, pe oglinda prieteniei…
se aşează praful indiferenţei tale,
când îmi privesc bucuria în ea,
şi parfumul amintirilor se pierde
în adierea uitării, iar încrederea
se scurge ca şi timpul şi nimic nu
mai e cum era…căci, totul se
transformă într-un joc de interese
cu replici inefabile însă, totuşi în
ochii mei, nu sunt regrete ci, dezamăgirii.
28.Octombrie.2010
Umărul tău, e tot mai înalt
când sufletul meu uneori,
alunecă în abis de pe piscul
vieţii, pe oglinda prieteniei…
se aşează praful indiferenţei tale,
când îmi privesc bucuria în ea,
şi parfumul amintirilor se pierde
în adierea uitării, iar încrederea
se scurge ca şi timpul şi nimic nu
mai e cum era…căci, totul se
transformă într-un joc de interese
cu replici inefabile însă, totuşi în
ochii mei, nu sunt regrete ci, dezamăgirii.
28.Octombrie.2010
joi, 21 octombrie 2010
Octombrie
Stropii de dor,
îmi pătrund în
suflet şi adierea
amintirilor, îmi
poartă gândul sub
norii de suspine,
ce se ivesc pe buze
iar, pe hârtia albă
ecoul cuvintelor de
iubire, rămâne dovada
nopţilor tăcute de octombrie,
când se nasc lacrimile din
dorinţă în copacul singurătăţi,
ascunsă printre zâmbete.
21.Octombrie.2010
Stropii de dor,
îmi pătrund în
suflet şi adierea
amintirilor, îmi
poartă gândul sub
norii de suspine,
ce se ivesc pe buze
iar, pe hârtia albă
ecoul cuvintelor de
iubire, rămâne dovada
nopţilor tăcute de octombrie,
când se nasc lacrimile din
dorinţă în copacul singurătăţi,
ascunsă printre zâmbete.
21.Octombrie.2010
luni, 4 octombrie 2010
duminică, 26 septembrie 2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
joi, 2 septembrie 2010
Dincolo de tăcerea mea
Dincolo de tăcerea mea,
sunt gânduri nespuse…
şi sentimente ascunse.
Dincolo de tăcerea mea,
lupta contra prejudecăţilor
uneori e grea şi adorm
obosită, noaptea cu obrazul
mistuit de flacăra lacrimilor.
Dincolo de tăcerea mea,
zâmbetul meu se pierde
în singurătate abstractă şi,
vârful creionului sculptează
în cuvinte scrise pe hârtie.
Însă, între noi mereu e
ceaţa indiferenţei şi atunci,
percepţia ta devine imposibilă.
2.Septembrie.2010
Dincolo de tăcerea mea,
sunt gânduri nespuse…
şi sentimente ascunse.
Dincolo de tăcerea mea,
lupta contra prejudecăţilor
uneori e grea şi adorm
obosită, noaptea cu obrazul
mistuit de flacăra lacrimilor.
Dincolo de tăcerea mea,
zâmbetul meu se pierde
în singurătate abstractă şi,
vârful creionului sculptează
în cuvinte scrise pe hârtie.
Însă, între noi mereu e
ceaţa indiferenţei şi atunci,
percepţia ta devine imposibilă.
2.Septembrie.2010
Anatomia distanței
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...
-
- Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
-
-Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...