Să îmi citești versuri

Of!

Am obosit să îmi citești

versuri

despre acele ierni netrăite,

accentuând fiecare

virgulă dintre cuvinte,

scrise într-o carte veche și prăfuită

de un poet bețiv,

al cărui

gând făcea dragoste

cu singurătatea

în mansarda falsei fericiri.

Taci și ascultă norii,

sărutând

tâmplele zilelor

ce trec în fugă peste linia pietonală,

chiar dacă semaforul

e încă

roșu...

Am un sentiment ciudat

de gol

în timp și spațiu,

 între noi.

Mințindu-ne că formăm

un întreg

univers.

                                                21.Februarie.2019

Vreodată

îmi miroase cerneala

vărsată

pe podeaua nopții,

de un picior prea grăbit

și necunoscut,

a parfum de floare

ce nu a apucat

să înflorească vreodată...

în întâmplarea verii

pierdută,

printre umbrele străzii tale

ieri,

și a început

să-mi fie atât de frig,

încât

mi-au înghețat gândurile,

iar pe buze

cuvintele

stau îngrămădite una

peste alta.

încep să plângă numerele

de pe porțile

caselor...

iar eu nu mai știu

ce simt.

                                              20.Februarie.2019-ora:23:38

Carioca roșie

rup câte o filă din calendar

și încercuiesc

din când în când

cu carioca roșie,

aceea

dată sau zi fără importanță,

în care aș vrea inima

să-și ia o vacanță lungă,

undeva

departe

de tot ce m-a inundat,

prin crăpătura

clepsidrei,

într-un anotimp

ce părea favorabil pentru înflorirea

uitării...

 -oare e prea devreme sau târziu?

                                                      20.Februarie.2019

Noroiul gloanțelor într-un război al orgoliilor

aștept să ningă

a verde,

pe câmpul preaplin de gol,

sub răsăritul legat de apusul

dintre pleoapele întredeschise ale cuvântului,

scufundat cu gleznele în noroiul gloanțelor

de mitralieră,

într-un război al orgoliilor mânioase,

ce au rupt tratatele de pace

la masa tăcerii...

în noaptea

în care a murit

dragostea.

                                                          19.Februarie.2019

Marțea

nu!

nu mă valida
din pragul primul gând,
răsărit dintr-un fulger al ploii,
ce bătea
asfaltul
în marțea deprinsă de amiaza metaforelor
de pe coloana infinitului scrise într-un singur rând.

..............................................................................

sunt...
ceea ce tu nu vezi că sunt!

                                                                    

                                                    17.Februarie.2019-ora:02:51