Insectarul

i-aș smulge timpului din pumn

toate amintirile cu tine

și le-aș arunca după apus

să se trezească

uitarea

dintre petalele macilor

de pe marginea lumii

împărțită

în două

marcată cu ace de gămălie înfipte

în spatele fluturilor

morți

ce n-au mai avut loc în insectarul 

sentimentelor nereciclabile.

                                              8.Mai.2020

Dacă…

Singurătatea s-ar fi simțit tare singură

dacă nu m-aș fi născut eu

și și-ar fi mușcat genunchii

sângerând

amurgul toamnei

iar pietrele ar fi urlat

până când ochiul unui drac ar fi crăpat de lumina

dintr-o galbenă gutuie

dulce-amăruie.

                                            1.Mai.2020

Cu ochii scăldați de rouă

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o muțenie absolută.

sunt cea mai frumoasă trezire

dintr-un somn

adânc și lung,

cu bărbia sprijinită în palme

iar masa ronțăită de timp,

îmi săruta

coatele

fără să simt

frigul acelor ierni,

cu ninsori începute din cerul

tăiat

în patru

și împărțit la douăzeci și patru de clipe

rămase într-un veac

de singurătate…

toamnă după toamnă,

cu ochii scăldați de rouă.

 sunt cea mai frumoasă trezire

cuvintele au învățat să mă rostească

într-o zi,

de primăvară.

                                               27.Aprilie.2020-ora:04:19