...să lăsăm virgulele să ne respire
și cuvintele să ne asculte...
tăcerea ne mușcă palmele,
fără să știm
dacă mai suntem ce am fost
în nopțile
trecute
prin focul păcatelor...
22.Octombrie.2020
...să lăsăm virgulele să ne respire
și cuvintele să ne asculte...
tăcerea ne mușcă palmele,
fără să știm
dacă mai suntem ce am fost
în nopțile
trecute
prin focul păcatelor...
22.Octombrie.2020
copilul dintr-o copilărie timpuriu apusă,
într-o noapte,
a visat un fluture cu aripi
de hârtie creponată maronie.
dintr-o dată s-a trezit buimac
și mă privea cum zbor
spre o lumină verde,
orbitoare.
eram atât de liber,
atât de sus
și atât de...
fericit!
dar, apoi,
a sunat însă ceasul și m-am speria…
am căzut
într-o altă realitate
decât cea pe care o știam....
m-am lovit de adevăruri ambalate în culori
reci,
în colțul trecutului...
am răni deschise,
ce mă dor...
vis într-un alt vis,
dintr-un alt vis
moartea își spală picioarele
în lacrimi roșii.
21.Octombrie.2020
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...