flori de ceară,
mirosind a cer virgin,
o să înflorească la nunta noastră,
de la care o să fug moartă
și tu
vei dansa marșul nupțial
cu papionul aruncat după fluturii
ce zboară din pălăria unui magician,
deghizat într-un preot bătrân,
citind un descântec dintr-o carte cu pagini negre,
să ne dezlege de păcate
și să ne lege în fericirea
de-apoi.
22.Iunie.2021
... scriu versul acesta pe o bucată de hârtie,
mototolită
pentru acele nopți,
în care vor veni ploile reci de noiembrie
și sânii mei
nu-și vor mai aminti de căldura palmelor tale,
să am cu ce aprinde din nou
dragostea,
mirosind a primăvară
în părul verii...
în serile de iarnă
cu gutui la fereastră
așteptându-te.
21.Iunie.2021
Albumului cu toate nopțile nedormite
îi fac câte o copertă nouă
din pielea moartă a cuvintelor
și îl pun pe raftul întâmplărilor neîntâmplate
sau al neîntâmplărilor întâmplate...
nici nu mai știu sigur
prins cu piulițele verbului la trecut...
Las toate regretele,
toate greșelile,
toate așteptările,
toate lacrimile
și toate durerile...
Din zilele adormite
decupez forma conjugării prezentului
cu fiecare respirație...
Ploile viitorului sunt incerte...
Probabil doar numele meu,
scris pe o piatră funerară,
va rămâne concret
cândva.
19.Iunie.2021
