vineri, 1 ianuarie 2010

Seara când privesc cerul

Mi-e atât de dor,
de tine iubite încât
îţi văd chipul blând
în forma mistică
a luni şi ochii tăi,
în strălucirea stelelor
seara când privesc cerul.

02.Septemrie.2009
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Anatomia distanței

Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...

  • Monolog tăcut
      - Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
  • Înăuntrul unei nopți
      -Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
  • Litere trasate
                                În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...