Când




Şi când iubirea,
nu mai e de-ajuns
şi orgoliile sunt rănite,
rămâne terapia prin cuvinte...
Când luna mă privește, la geamul
meu, în clipe de singurătate şi,
îngenunchiată fiind, mereu in jur
neavând înțelegerea nimănui...
Iar, orizontul e doar, o mare iluzie
apoi, lacrima de pe obraz cade şi,
din lucruri simple... atunci, când
în viaţă, iubirea nu mai e de ajuns!


3.Ianuarie.2012