Miroase a infinit
când,
luna sărută crinii
şi,
noaptea cuprinde
misterul.
Iar vântul îşi cântă
adagio-ul
făcând, izvoarele să
murmure
şi, iarba să plângă
de dor.
Totul pare să sfideze
timpul...
17.Iunie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu