miercuri, 26 iulie 2017

Mâniile tale



prin nisipul curgător,
mâniile tale
au sădit albastre amintiri...
ce îmi rănesc tălpile sufletului
când,
pleoapa nopții se lasă peste cuvânt
și depărtarea se prinde în dansul ploii...

mă doare fiecare pas pe îl fac acum.


                 
                                                        26.Iulie.2017
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Anatomia distanței

Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...

  • Monolog tăcut
      - Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
  • Înăuntrul unei nopți
      -Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
  • Litere trasate
                                În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...