vineri, 27 iulie 2018

Sânul mamei



îmi trag noaptea
pe umeri
și pornesc pe cărările
care
duc dincolo de timp
să mă regăsesc
la sânul
mamei
și să iert visele
ce n-au prins
aripi.


                                                       27.Iulie.2018
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Anatomia distanței

Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...

  • Monolog tăcut
      - Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
  • Înăuntrul unei nopți
      -Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
  • Litere trasate
                                În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...