peste un câmp de stele,
ca o mireasă
părăsită
în fata altarului,
trăgându-și trena din catifea
după ea,
nu știu încotro fuge
nebuna noapte,
cu toate visele fără culoare
împletite una câte una
prin părul ei
și te strigă...
iubite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu