Stare de asediu

Suntem în stare de asediu,

încă

deși nu se mai trage cu gloanțe

nici măcar,

cu cele oarbe...

între ziduri s-a lăsat liniștea.

Și totuși continuăm,

să ne privim cu mâinile încrucișate

ostentativi

ca niște vechi dușmanii.

Iar orgoliile nu vor să stea la masa armistițiului

până

și cuvintele

care ne ies pe buze

își întorc spatele.

-Oare ne-am iubit vreodată,

sau pur și simplu ne-am urât?

                                              19.Martie.2019