Suntem atât de vii,
ne scurgem puri
prin roșul străvechi al Sângelui,
dar, suntem demult morți
în ochii celor care ne sting Lumina
și ne calcă visele îmbrăcate în cuvinte colorate
și ne dărâmă urcușurile de la pământ la cer,
pe aripi de păsări albe, născute
dintr-un cântec ridicat pe note de apă de izvor virgin,
înrădăcinat în palma Dumnezeului
pierdut ,
în mintea Timpului.
29 Martie 2025
sâmbătă, 29 martie 2025
Suntem
Anatomia distanței
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...
-
- Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
-
-Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu