Tăcerea e scara rulantă spre uitare,
Uitarea aruncă pe piele doar ploi reci,
Răceala începe să respire prin plămânii cuvintelor,
Cuvintele se dezbracă pe rând de noi,
Noi ne marcăm umbrele cu pașii spânzurați în Aer,
Aerul devine cea mai largă vedere spre Infinit,
Infinitul ne prinde întotdeauna din urmă.
17 August 2025
duminică, 17 august 2025
Ierarhia
Anatomia distanței
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...
-
- Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
-
-Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu