Inimile cusute cu virgule albastre

 

Îți simt umbra,

cum mi se urcă pe furiș

pe piele,

cu fiecare nouă adiere

și mi se trezesc pe rând simțurile

dintr-un somn atrofiat

de gerul

desprins dintr-o plasă de păianjen,

după ninsori de cireș...

 

Adorm

și stau de veghe în visul

în care

îți sunt un cântec scris pe genunchi,

în remorca celor cu inimile cusute cu virgule albastre.

 

 

                                                   4 Ianuarie 2026