Lecţile karmice

Să nu mai existe

între noi, o distanță

mereu, taine sau obstacole.

Brațele tale, sunt zarea

spre care, eu vreau...

să zbor, cu aripile

colorate, în vers alb.

Când zorii, inundă cerul

şi, vântul se balansează.

Direct în gândurile tale,

să mă strecor ușor...

şi invadându-ţi visele,

prin vibrațiile sufletului tău.

Apoi, pentru o clipă...

privirea să-ți cadă,

precum o ploaie caldă,

printre toate subînțelesurile mele.

Sunt dincolo de aparențe....

și, trupul mi-e infirm

iar, de Venus uitat...

pentru lecțiile karmice doar.

                                                              15.Iunie.2012

Timpurile

Astăzi, florile de iasomie

îmi vorbesc, cu nonșalanță

despre o amintire scrisă...

de trecut, în sufletul meu.

Aș sta să le ascult, nostalgică

dar, în prezent firele de nisip

din clepsidră par nerăbdătoare,

cu mine și ușor, tot se scurg.

Iar cerul îmi face semne,

discret să privesc mereu,

spre viitor doar, cu încredere

căci, timpurile se schimbă.

                                                    10.Iunie.2012

Substantive

Ești un flutur, în zbor...

printre gândurile mele,

amor hilar ţi-s aripile.

Şi vii, din mătasea albă,

țesute de firul stingher,

al nopților atât de lungi.

Lăsând urma,dorinței interzisă

dar, îndreptându-te spre ziua...

când, va adia ușor amintirea.

Iar pentru o clipă, ai poposit

într-un poem, construit pentru   

eternitate și, din multe substantive.

                                                              6.Iunie.2012

Sufletul desculţ

Vânt de gânduri adesea,

îmi străbate prin minte...

spulberându-mi și visarea,

ridicând praful de regrete.

Dar, totul e trecător...

știu, drumul al vanității

e lung, şi provocator....

plec din colțul tăcerii!

Mereu cu sufletul desculț,

pe roua cuvintelor scrise...

vreau, să mă-nalţ,

ușor, spre lumi deschise.

În vârful al împlinirii...

nu voi mai plânge,

dacă, las ceva nemuririi...

atunci când, voi ajunge.

                                                           3.Iunie.2012

Absent

Te pictez în mii de gânduri,

cu inedite și calde pasteluri.

Pe șevaletul imens al nopții,

inspirată de abstracte tentații.

Chiar dacă tu mereu, ești absent

te știu totuși, din adieri de vânt.

Şi mă semnez, pentru nemurire

iar, ramele sunt făcute din tăcere.

Totul transformându-se, în trecut

căci, mâine va fi un nou început.

                                                           28.Mai.2012

Oamenii şi timpul

Din adierea vântului...

aș vrea, să-ți pătrund

în fiecare, colț al sufletului

ca un parfum și, șerpuind...

Să-mi poți simți, patosul...

atunci când, ne contopim

ignorând, oamenii și timpul

doar așa nu ne-am mai minți...

Şi, am știi sigur dacă iubirea,

se va naște ușor, și pentru noi

iar destinul încă, scrie povestea...

a intenselor nopții, și senine în doi.

                                                         25.Mai.2012

Duminicile

Printre florile de mac abia,

înflorite să-mi scalzi trupul

cu multe sărutări fierbinți și,

să-l acoperi cu priviri tandre,

în duminicile tăcute aș vrea.

Apoi, de singurătate cât mai

departe, să mă duci aș vrea...

spre culmile unice ale fericirii,

pe cărările doar, de tine știute.

Când, tâmplele mi-ar fi obosite,

în brațe să-ți adorm aș vrea...

ascultându-ţi șoaptele inventate,

de bătăile inimii tale, pentru mine.

                                                              21.Mai.2012

Prea mult timp

De prea mult timp...

de când, suntem doi nori

cu multe fulgere de cuvinte,

între noi și uităm adesea...

să fim senini, pe cerul vieții.

Şi că, nu putem să dispunem

de prea mult timp...

iar, tunele orgoliilor noastre,

aduce doar, ploaia sinuciderii

a iubirii, ce ne leagă în aparență.

Mă simt obosită și, aș vrea...

să ne oprim acum, înainte ca

toate acele clipe frumoase, pe

care le am trăit împreună, să

fie spulberate de vântul regretelor.

Dar, nu am puterea să fac...

eu, primul pas iar, iar priceperea ta,

e oarbă de prea mult timp...

și nu-ți dai seama că, ne plafonăm

tot mai tare, în fiecare zi și noapte.

                                                             17.Mai.2012

Mulţumesc

Vorbele tale...sunt rouă

adesea, pentru mine în

nopțile târzii de vară...

sub cerul straniu al vieții.

Când, arșița lumii, îmi

seacă marile vise mereu,

iar vântul singurătății...

e tot ceea ce simt uneori.

Chiar, și printre zecile de

priviri efemere, căzute

asupra mea căci, ploaia

fericirii...se lasă așteptată.

Astăzi, îți mulțumesc pentru

acceptarea ființei mele, cu

toate imperfecțiunile pe care

le am, și că exiști fără aparențe,

iar răsplată nu-mi ceri niciodată!

                                                              14.Mai.2012

Adjectivele

Hoinar printre gândurile mele,

ești și te alung rațional mereu...

însă, adjectivele ale singurătății,

te cheamă...iarăși, fără să vreau.

Şi nu știu...dacă e iubire, sau plouă

cu iluzii ușor, în văzduhul sorții mele...

dar, știu doar că, mă tulbură ce simt acum,

și totuși, sunt clipe când, aș vrea să știi...

Cândva, te căutam și te așteptam în tăcere,

printre lumina stelelor, și într-un răsărit...adesea,

în atingeri interzise, printre atâtea sărutări fugare.

Însă, acum când în sfârșit, ai apărut...

cu chipul tău blând, chiar de înger uneori,

iar cu irisul ochilor tăi, fiind atât de limpezi...

complicatul prezent nu vrea, să fim un întreg perfect.

                                                                9.Mai.2012

Lutul

Ai devenit lutul

din gândurile mele,

iar cu o lacrimă şi,

cu degetele versului...

Te frământ pe o hârtie

albă când, luna prin

geamul odaie mele, îmi

va împrumuta lumina sa.

Şi pentru orbii prejudecăților,

voi contura cu cerneală, formele

ușor abstracte ale sufletului meu.

                                                             4.Mai.2012

Eul

Știu, ești doar chipul muzei...

unei, noii inspirații al poeziei

mele, despre o imposibilă dragoste.

Cu multe şi efemere, trăiri neștiute,

nici, de însuși Eul meu, până acum...

când nopțile sunt goale şi fără parfum.

Însă, clipele vin şi pleacă, cele de dor...

rămân doar, visele neîmplinite care dor,

și în zarea tăcerii, răsună al meu suspin...

căci, așa vrea acest, necruțător destin.

                                                               2.Mai.2012

Stil haiku

                                         

Uneori, îmi furi gândul...

alteori, îmi răpeşti zâmbetul.

Nu pot, să mă stăpenesc...

şi, uşor încep să te îndrăgesc.

Iar în fiecare, miez de noapte...

încet, mă ascund în singurătate.

Căci, eşti doar norul amăgirii...

pe cerul meu, senin al primăverii.

Nu mai vreau, o dezamăgire...

ci, un strop aş vrea, de fericire.

Acum, când scriu, cu condeiul...

despre tine, în stil haiku poemul.

                                                   

                                                              26.Aprilie.2012

Inedită urare pascală

Odată, cu aprinderea

Luminii Sfânte, să vină

la uşa vieţii tale, ceea ce

ţi-a lipsit din suflet mereu!

Zile pascale Binecuvântate!

                                                    26.Martie.2012

Urare luminioase Pascală

Sufletul obosit să-ți fie trezit,

de clopotul ce bate în miez de

noapte, să-L poți primi în casa

ta, pe Cel care ți-a oferit prin

Reînvierea Lui, mântuirea ta.

Sărbători Pascale Luminoase!

                                                 6.Aprilie.20121

Ochii

Călătoream pe un drum nedefinit...

și, niciodată până acum, nu m-am oprit,

dar ochii tăi, vor să mă împiedică...

În fiecare zi, intenționat și fără logică,

mă năucește ușor, tot ceea ce simt...

doar condeiul meu, trădează ce simt.

Totuși, cred că, nu este incongruent,

tocmai acum, să renunț la raționament...

astăzi, când a început vântul să tacă,

și din sufletul meu, durerea pleacă...

Iar speranțele și visele mele, mă cheamă,

apoi, timpul mereu grăbit presându-mă...

îmi spune obsedativ, că viața este scurtă,

și nu am voie...și, nu trebuie irosită...

să las totul în urmă, făcându-mi un rost,

ne mai privind tot înapoi, ci să uit ce-a fost..,

Atunci, când în taina nopților albe, sufeream

în singurătate ascunsă și, alți ochii iubeam.

               

                                                      5.Aprilie.2012

Culisele

Stau în culisele

vieții,

și privesc cum

timpul,

sprinten dansează fără

întrerupere,

în ritmurile grăbite...

Când,

e trecutul, și

dintr-o

dată, se schimbă

acordurile...

în prezentul efemer

apoi,

pașii lui...mișcându-se

ușor,

spre viitorul incert.

Însă,

publicul din sală...

pare

a fi, nevăzător

sau,

poate amnezic căci,

nimeni

nu înțelege că,

spectacolul

destinelor...e irepetabil.

                                                         29.Martie.2012

Pretexte

Uneori,

las versul

să pătrundă printre

crăpăturile,

clădit de pretexte

sub cerul variabil al

destinului,

când simt

adierea inspirației mele.

Căci,

sufletul mi-e

atât de plin cu

patimi,

speranța...dureri,

crâmpei de amintirii

şi, bucurii efemere în

rezonanța,

singurătății fără

final pentru mine.

                                                  27.Martie.2012

O filă albă

Pereţii celulei a

singurătăţii,

se amplifică în fiecare

clipă...

şi, devin tot mai groși.

Rănile...

provocate de cătuşile

neîmplinirilor,

sunt demult acute şi dor...

mereu.

O dâră de lacrimă cade,

instant...

din neputință sau poate,

frica

de viitorul incert ar fi,

motivul.

Atunci, tiptil printre umbrele

nopţii,

a evadat tăcerea mea, din nou...

iar

acum, prelingându-se uşor, pe o filă

albă...

neavând nici o rimă, îşî caută

libertatea,

ghidată fiind de unica inspirație.

                                                             20.Martie.2012

Pe furiş

Vântul

cel furios,

sau uneori blând,

îmi poartă pe furiş...

Prin

văzduhul acestei

noi erei...fără

sens mereu şi pustie.

Parfumul

versului alb,

ce se-nalţă

din stamina sufletul meu...

Colorat

cu sentimente,

şi doar roua

inspiraţiei, cănd mă atinge...

Înfloresc

sub incertul

cer, al vieţii.

15.Martie.2012

Fluturii de vers

Respir aerul viselor

adesea,

când rătăcesc pe

aleea,

pavată cu singurătate.

Şi

privesc, cerul incert al

destinului...

Iar, pe banca tăcerii, îmi

place

să ascult noaptea repetitivă, a

vântului...

Chemând, fluturii de vers

din

zbuciumul sufletului meu, în

zbor...

prin văzduhul... nemuririi.

                                                       6.Martie.2012

Amurgul

                                                 

Parfumul efemer al

destinului,

sunt mereu şi mă-nalţ...

Spre

culmile nemuririi când,

adierea

versului mă cheamă uneori...

Ușor,

şi tăcut în amurgul clipelor...

efervescente.

                                                         2.Martie.2012

Fără lacrimii

Fug în miez, de noapte

cu tălpile

rănite, din lumea asta,

fără noimă.

Purtând cu mine, doar

visele

mereu, şi nu ştiu niciodată,

încotro...

mă-ndrept însă, nu mă  opresc

în loc

şi, nici nu privesc înapoi...

Chiar

dacă, se aude ecoul armelor

de prejudecăți,

în războiul oamenilor de

tinichea.

Iar atunci, când intensitatea

dureri...

creşte, iau un condei în mână,

şi beau

un strop de vers curat să pot

deveni...

mai puternică fără lacrimi.

                                                    29.Februarie.2012

Incandescenţa

Pe șevalet

nopții...

îmi pictez sufletul,

în culorile

versului şi cu penelul

clipei

unice, la lumina

licuricilor.

Până când, zorii îmi

scaldă

privirea cu rouă...

iar,

ceea ce simt uneori

se

transformă într-un,

tablou

poate pentru unii...

Abstract

sau incandescența

numelui

meu, va pătrunde în

colecția

nemuririi la fel ca şi

Dali.

                                               22.Februarie.2012

Suflet

Când luna sărută

în taină valurile

Mării înspumate şi,

din palma nopţii cad

umbre jucăuşe în jur...

Se naşte în colţul

unui suflet neînţeles,

câte un fluture de vers

şi îşi i-a zborul uşor,

prin văzduhul veşniciei.

                                                     14.Februarie.2012

În lipsa ta

                                        

Mă doare talpa

sufletului...

căci, în lipsa ta...am

ascultat

struna nopții, cântându-mi

valsul iernii.

Ascunsă sub așternutul de

mătase...

şi, pe nesimțite pașii

nostalgiei,

s-au îndreptat spre

mine.

Sub privirea statică

a rotundei

lunii, pesemne că voia să

mă invite

la dans...am fugit şi, m-am

împiedicat

de ecoul timpului mereu...

Grăbit

şi, atât de nerăbdător iar

acum,

caut terapia prin cuvinte

scrise

în lipsa ta...fiindcă, mă doare.

                   

                                                       7.Februarie.2012

O urare personalizată

                                   

                                                                       

Un nou anotimp

a venit astăzi, peste

tine în care eu, îţi

doresc să înflorești

mereu, în grădina

destinului şi, sub cerul

senin al vieţii, şi sub

razele calde a iubirii iar,

vântul înțelepciunii să-ţi

poarte uşor, petalele doar

spre fericire zi, şi noapte!

                                                   5.Februarie.2012

Câmp cu vise

Un câmp cu vise,
în orizontul tăcut
şi, sub cerul vieţii
e întreaga mea fiinţă.

Şi roua de metafore,
cade din tâmpla zorilor
grăbite de timpul nerăbdător,
scurs prin zbuciumul nopții.

Zbor de suspine uşor,
se ivesc din trăirile...
uneori, fulgerul fericirii
mă străpunge dar, tu...

Nu ştii că, toate vin şi, toate trec
peste mine doar, anotimpul
singurătății rămâne deasupra mea,
cu norii săi chiar dacă, mereu am iubire.



                                                                 21.Ianuarie.2012

Inocenţa

E iarnă şi, privirea
mi-e rătăcită printre,
fulgii de nea efemeri...
De dincolo de fereastra
aburită odaiei mele, mici
şi înmiresmată cu vers.
Căutând, ce am pierdut
din suflet, în eter cândva,
şi acum îmi lipsește...Inocența.




                                              16.Ianuarie.2012

Fiica iernii

                                    




Sunt fiica iernii şi,
gerul mi-e tatăl însă,
eu m-am rătăcit în
ceața zorilor, căutând
drumul spre împlinire,
având doar un condei,
vechi şi tocit în buzunar.



Întâlnesc zi de zi, oameni
de gheată într-o lume care,
e din ce în ce mai debusolată
şi, chiar dacă uneori, ma ning
florii de tei, însă eu nu mă opresc
nici o clipă în loc, şi las urmele
sufletului meu, pentru eternitate.




                                                    12.Ianuarie.2012

Cuvinte


Ruga mi-e lumina
în bezna vieții și
atunci, când îmi este
frig mă încălzește
speranța iar, cu vise
mă hrănesc apoi, dacă
sunt clipe care, mă
rănesc în suflet, terapia
prin cuvinte e salvarea mea.



5.Ianuarie.2012

Când




Şi când iubirea,
nu mai e de-ajuns
şi orgoliile sunt rănite,
rămâne terapia prin cuvinte...
Când luna mă privește, la geamul
meu, în clipe de singurătate şi,
îngenunchiată fiind, mereu in jur
neavând înțelegerea nimănui...
Iar, orizontul e doar, o mare iluzie
apoi, lacrima de pe obraz cade şi,
din lucruri simple... atunci, când
în viaţă, iubirea nu mai e de ajuns!


3.Ianuarie.2012

Atipică urare






Mereu să fie cerul
deasupra ta senin
şi, sănătos să te
rătăcești pe cărările
înțelepciunii, ca să poţi
găsi ceea ce, îţi lipseşte
din buzunarul sufletului tău!




27.Decembrie.2011

Corabia



Lacrimile se ascund
în palma nopții,
când corabia vieții,
e în derivă şi,
visele se-neacă uşor,
în oceanul neputinței.


Iar, rănile adânci,
provocate de lupta cu
singurătatea, sunt vindecate
uneori, cu terapia prin
cuvinte scrise, pe colțul
unei hârtii mototolită...



21.Decembrie.2011

Țurțuri nepăsări


Aş vrea să ningă,
cu fulgi de nea peste
gândurile mele, şi doar
vântul liniști să răsune
în orizontul sufletului meu.


Iar lacrimile de pe obraz,
să mi-se transforme
în țurțuri nepăsări la
strachina lumii din jur...


Apoi, pe drumul sorții...
să fiu călăuzită mereu,
de ințelepciune să ajung
într-o zi, la fericirea mea.



19.Decembrie.2011

Urare originală de Crăciun


Fie ca ecoul cristalin
a colindelor,
să deschidă uşor poarta
sufletului
tău, să pătrundă magia
Sărbătorilor.
Şi întâmpin-o cu bucurie,
lăsându-te
apoi, cuprins de smerenie,
iar
bucatele de pe masă, să
fie
însoţite de aroma bunătăţi
tale!

Crăciun Binecuvântat ca-n poveşti!



11.Decembrie.2011

Anotimpul tăcerii



Din grădina cuvintelor
scrise,
se-nalţă spre zările
infinitului,
parfumul sufletului meu
atunci,
când sub privirile tale
fluide.
Misterul şi noaptea se
cotropesc,
fiind purtat de vântul
condeiului,
în anotimpul tăcerii...



7.Decembrie.2011

Salvarea



O clipă dansează,
nestingherită
în ritmul Timpului,
pe ringul
firesc al Vieţii, mereu
printre Trecut
şi Viitor...


Doar Universul, e
tot mai
Bolnav iar, ce ar
putea fi,
salvarea Noastră, e
ignorat
de noi, toţi Oamenii.




23.Noiembrie.2011

Terapie




Îmi zace sufletul, bolnav
de efemeritatea
anotimpurilor, în patul
gândurilor fiind,
acoperit cu o ușoară,
singurătate.


Şi făcând, terapie
prin vers
iar, cu ruga în taină,
se hrănește mereu.




20.Noiembrie.2011

Nonşalanţă



Când m-am născut,
mi-am cumpărat bilet
din gara destinului meu.
Să călătoresc cu trenul
timpului spre vise, chiar
dacă ştiu că, șinele vieții
vor fi bifurcate uneori...
Întâmplător, am găsit
compartimentul plin cu
oameni, frivoli şi surzi.
Îi privesc cu nonșalanță,
de pe bancheta tăcerii,
savurând din când în când,
un strop de inspirație să-mi
potolesc setea sufletului...



17.noiembrie.2011

Regrete



Evadez din gânduri...
în miez de noapte,
şi hoinăresc printre
cuvinte scrise, aruncate
pe hârtie de sufletul meu.


Timpul strigă ceva, în urma mea,
dar nu înţeleg... ştiu doar că, nu
trebuie să mă opresc căci, vârful
ţelului meu mă aşteaptă fără regrete...



10.Noiembrie.2011

Aparenţe



Petale albe sau rimate înfloresc,
sub roua linişti dincolo de tăcere,
când cerul sufletului meu, e inspirat.
Iar amestecul lor, de parfum aş vrea
să-ţi ridice uşor, privirea spre mine, şi
să mă vezi printre rânduri de aparenţe.




6.Noiembrie.2011