Uneori zborul este o cădere în sus...
Sus există trepte în urcare înspre jos...
Jos cerul are miros de lapte proaspăt iarna...
Iarna iarba se camuflează în oameni de zăpadă...
Oamenii de zăpadă plâng când se stinge câte o inimă.
9 Octombrie 2025
Uneori zborul este o cădere în sus...
Sus există trepte în urcare înspre jos...
Jos cerul are miros de lapte proaspăt iarna...
Iarna iarba se camuflează în oameni de zăpadă...
Oamenii de zăpadă plâng când se stinge câte o inimă.
9 Octombrie 2025
priveam
evantaiul ce apunea vara prin părul tău...
și grăbind toamna să-ți deseneze
păsări cenușii și umbre pe umeri
din mers...
pielea ta
mirosea a zăpadă și a vin fiert cu scorțișoară...
dintr-odată florile de măr au explodat dintr-o astenie și ți-au acoperit gleznele...
priveam
și toate anotimpurile au devenit un singur verb
dincolo de evantai.
6 Octombrie 2025
Aerul este un embrion într-o respirație oprită,
între o privire și un cuvânt, în Toamna fără plural
și Liniștea devine tot mai grea peste noi,
iar Secundele se prind pe rând de spatele unor vagoane ruginite ...
Se fluieră de sosire la sfârșit!
1 Octombrie 2025
Moartea se încălzește la aburii ce ies pe nările boilor...
Boii trag plugul, să întoarcă Lumina peste pământ din buricul Întunericului...
Întunericul înflorește în galeriile Sentimentelor sugrumate de Iluzii...
Iluziile vând Suflete la prețul unei vorbe aruncate în vânt...
Vântul face să-ți fie țărâna mai ușoară sub plugul boilor...
30 Septembrie 2025
Ferestre dincolo de ploi,
printre frunzele leșinate peste vise sparte,
în miros de fum deasupra cuvintelor
rămase acoperite de priviri mute
pe alei...
Mă pierd în hașuri ruginite
cu linii fine metamorfozate din talpa Duminicii grăbite
spre mâine,
cu valiza eletrocardiologică plină cu amprentele tale
pe pieptul unui Ieri...
28 Septembrie 2025
Spirala unui Fapt se intersectează cu Vântul,
în sfera unui Cuvânt îmbrăcat într-un gri-aburiu,
tocmai când Totul urcă scările Vidului pe panta respirației,
dincolo de coperta cărții
din turnul iluziilor...
Ciorile introduc ploile pe fereastră
la citirea psalmului o sută unu.
26 Septembrie 2025
Asfaltul ud are ceva din urmele plecărilor...
Plecările se asortează întotdeauna cu faptele...
Faptele se privesc în oglindă după fiecare apus...
Apusul se îndrăgostește de întâmplări într-o secundă ...
Secunda cere timp să devină o Amintire...
Amintirea este tatuajul pe antebrațul Memoriei trecute prin Timp...
Timpul trece pe pilot automat dincolo de realitate...
Realitatea trebuie asimilată odată cu paharul de coniac...
Coniacul împrumută din cumințenia tăcerii gustul...
Gustul nu se discută când masa stă goală în fața ta.
25 Septembrie 2025
-Nu te îmbrăca în cuvinte goale!..
Vreau să-ți văd lumina plină prin vizorul Întunericului,
înainte de-a îți deschide
și să-mi intri sub piele
acum și pentru totdeauna!
Vom fi un singur Cer și Pământ.
20 Septembrie 2025
joc și ritm,
o ecuație compactă
blestem și reguli,
apă și durere...
un pământ ars,
descântec și zbor,
carne și lumină,
naștere și pâine...
într-un singur loc
totul și nimic,
foc și cer,
fluturi și vânt,
dincolo de timp...
căderi și intenții,
ploi și tăceri,
lacrimi și întârzieri...
rezultatul unui suntem
mari și mici,
faraoni și sclavi,
puțini și furnici...
într-un pătrat strâmt
mulți și uitați,
poezie și dragoste,
legende și vii...
de la început
umbre și dans...
morți și cuvânt,
linie și punct...
până la sfârșit.
14 Septembrie 2025
Uneori se trag draperiile pentru a acoperi tristețea Străzilor...
Străzile din când în când înghit urmele Pașilor făcuți în grabă...
Graba devine obsesia Oglinzii de-a spune lucrurilor pe nume...
Numele propriu de fapt, al celor care au preschimbat vinul în sânge din butonul cu apă...
Apa are gust viu de infinit, dacă o bei când oaselor tale li se face sete de Moarte ...
Moartea poartă întotdeauna un frac roșu în ceremoniile de catapultare al Aerului din vise...
Visele sunt bilete contra cost în saltul de pe acoperișul Iadului în Rai...
Raiul e trenul cu un singur vagon plin cu îngeri miopi.
13 Septembrie 2025
Vine Toamna
și se golesc paharele cu vin,
iar eu tot mai gol mă simt în fața Oglinzii ...
Masa îmi vorbește despre un amândoi la trecut,
în prezent,
după ce a plecat trenul
din gară,
la semnalul mono sonor
al Nisipului
peste biletul tăiat asimetric
în direcția sticlelor sparte...
Se nasc căderi,
se aud țipete,
se trântesc uși,
se sparg amintiri,
se revendică războaie,
se spune totul în tăcere
și desfac brațe din îmbrățișări.
Vine Toamna
și eu mă simt gol
sub haine...
10 Septembrie 2025
Liniștea este Urletul
care plânge
întotdeauna
după ploi,
scufundat în respirația
Tăcerii ,
numărând pe degete
doar
până la trei...
Și apoi,
Expirația
îi dă ecoul
Mării
și îl îmbracă
în bocetul
curat
al unei Doine
vechi,
Cu picioarele goale.
9 Septembrie 2025
Prin gaura cheii Timpul trece cu viteza unui glonț ,
până la ultima respirație a Morții.
Moartea își taie unghiile cu foarfeca de tuns iarba, până la primul simptom de înviere.
Învierea se ridică dintr-o apă nouă, cu opt nouă brațe, precum o umbrelă de Iertare.
Iertarea este logica matematicii inversate pe tabla de șah, uitată într-un colț prăfuit cu Amintiri.
Amintirile ne iau o parte din Suflet, uneori când rănile nu mai pot fi închise de nimeni și de nimic.
4 Septembrie 2025
Aerul iese printr-un cuvânt
și intră în-altul,
până când se trezește Ecoul,
apoi,
Respirația devine portalul dintre Vis
și Tăcere ,
după ploi...
În clepsidră, simbioza Simțurilor noastre
capătă conotații introvertite,
în sub tonuri
de roșu.
28 August 2025
Cuvintele fac dragoste,
Dragostea naște Povești,
Poveștile ne citesc:
Gândurile,
Ochii,
Buzele,
Inima,
Respirația,
Pielea,
Palmele...
De la sfârșit până la începutul
începuturilor.
27 August 2025
... în Primăvara mea
târzie
bântuie mirosul de tine,
îmi trag frigul peste Suflet,
până când se va face uitare
în Vară.
25 August 2025
Gândul a creat Cuvântul,
Cuvântul a ridicat Visul,
Visul a aprins Lumina,
Lumina a născut Focul,
Focul a trezit Umbra
Umbra a chemat Întunericul,
Întunericul a lovit Frica,
Frica a băut Strigătul,
Strigătul a tras Linia,
Linia a pus Punctul,
Punctul a deschis Talionul...
Talionul e prima regulă în Domino.
24 August 2025
Durerea este șiretul pierdut de Lumină,
Lumina sare din trunchiul unui Cuvânt mut,
Muțenia trezește Frica dintr-un lung somn,
Somnul adoptă strategii de realității fictive,
Ficțiunea ne proiectează în penumbra unui prezent,
Prezentul numără perechile Amintirilor într-o palmă. ..
21 August 2025
Doar Noaptea adoarme urletul Tăcerii,
Tăcerea îmbracă Ninsorile în dor,
Dorul desenează inimii pe pereți,
Pereții ne privesc cu spatele...
20 August 2025
Tăcerea e scara rulantă spre uitare,
Uitarea aruncă pe piele doar ploi reci,
Răceala începe să respire prin plămânii cuvintelor,
Cuvintele se dezbracă pe rând de noi,
Noi ne marcăm umbrele cu pașii spânzurați în Aer,
Aerul devine cea mai largă vedere spre Infinit,
Infinitul ne prinde întotdeauna din urmă.
17 August 2025
Mi-e sete!
Dar palmele tale
sunt iluzii
ce mă aruncă într-un Abis...
Printre fulgi de nisip
iert umbra Fricii .
17 August 2025
Somnul se plimbă prin vis,
Visul se întinde după aripi,
Aripile caută un cuib în cer,
Cerul cuprinde toate rănile pământului,
Pământul își așteaptă acasă copii,
Copiii urcă scările către Soare,
Soarele e un dinte de aur,
Aurul strălucește în ochii orbilor,
Orbii deschid lumea nevăzută.
15 August 2025
Picioarele Tandreții provin din fâlfâitul aripilor de fluturi ...
Fluturii sunt foșnetele rătăcite prin mansardele târzii de vară...
Vara e izometria dintre Simțuri, când se întâlnesc prima dată...
Prima dată devine întotdeauna ultima dată într-un stop cadru...
Cadrul plin de fotografii alb -negru cu fundalul lipit de Trecut...
Trecutul poartă la rever o amintire decupată dintr-un "Noi doi"...
13 August 2025
Pământul miroase a coapse coapte,
răstignite de dorințe ascunse pe limba Nopții
de August...
În memoria Tăcerii,
se face lumină cu priviri dezarmate.
11 August 2025
Ferestre lovite de ploi,
Ploi izgonite de Vânt,
Vântul e ascuțit de Aer,
Aerul iubește doar Frigul,
Frigul coboară temperatura Apei,
Apa devine gustul Luminii,
Lumina are culoarea Vinului,
Vinul e prețul Tăcerii,
Tăcerea dansează cu Focul,
Focul sărută plânsul Pietrelor,
Pietrele deschid porțile Iertării,
Iertarea doarme într-un Plic,
Plicul respiră sub ușă,
Ușa își așteaptă Cheia,
Cheia solului de smoală,
Smoala cuprinde trezirea Cărnii,
Carnea arde cuțitul Morții...
În fotografie la minut.
10 August 2025
-Tu încă, arzi în mine
chiar și în venele mele,
iar eu
din ce în ce mai mult
mă sting
în surmenajul umbrei tale...
Între Cer și Pământ.
7 August 2025
- Eu am închis cartea,
tu închide ușa,
iar eu trag jaluzelele
și tu stinge lumina...!
Pe hol se trece printr-un epilog
secționat de toate decalogurile,
ce țin de exercițiile cardio repetate
în fața Oglinzii...
Sunetul ceasului se oprește la jumătatea respirației
înainte de-a ni se supune Tăcerea
sub tălpi...
Diferența dintre carne și pământ -
mirosul apei după rupere
de Moarte...
2 August 2025
Duc Moartea pe picioare
printre Vii
la nivel de artă urbană
și cioplesc abstract în pântecul Beznei absolute
puncte de lumini,
din perspectiva Utopiei,
ce își dorește a fi verb
într-un aer
ieșit din vocala unui Strigăt
de travaliu prelungit...
Se respiră greu viu printre Morți.
1 August 2025
Plouă
și ecoul pașilor tăi
e acoperit cu sunetul mașinii de scris,
peste care s-a așezat Timpul,
ce îmi bea zgomotos din amintiri ...
Simt cum se scufundă golul în mine.
30 Iulie 2025
Sunt Cuvinte în locul cheilor
care deschid uși,
când ușile închid ferestrele
din spatele ploilor,
pe timp de vară,
în nopțile
cu acuze și scuze
aruncate în aer...
Singurătatea
se simte atât de singură,
încât
își bea propria umbră
prin mine.
27 Iulie 2025
-Te-am căutat în toate și peste tot
însă,
am găsit doar umbra mea
în umbra ta...
Într-o însușire de forme geometrice
din anatomia verbelor scoase
printr-o rostire academică
în oglindă.
22 Iulie 2025
O pagină,
un cuvânt,
un număr,
o semnătură
sub Lumina roșie,
dincolo de umbre...
Identitatea unui Lut bătrân
trecut peste toate pragurile Focului,
La poalele Crucii ...
Într-o pauză de moarte...
Sunt.
20 Iulie 2025
Mi s-a născut Singurătatea
în punctul maxim de autenticitate
al golului din mijlocul Umbrei tale...
-Și acum, spune-mi, ce să fac cu ea?
18 Iulie 2025
Parfumul Morții este Pământul
și Pământul miroase a uter,
iar, prin Uter se filtrează lacrimile,
până când Lacrimile devin punctul comun
dintre Sfârșit și Început,
încadrate printre liniile unei foi dictando mov.
16 Iulie 2025
Sărutul
s-a născut din cuvinte,
ce s-au transformat în ploi
apoi...
Sfârșitul -
la capătul Infinitului
de pe umerii tăi
inocenți.
9 Iulie 2025
Am zburat prin cădere
și căderea mi-a fost zbor...
În lipsa Luminii,
mi-am creat un reper din Moarte
Dincolo de curaj-
un viciu suprem și subiectiv.
7 Iulie 2025
Am uitat să fim prezenți
în Prezent
și să lăsăm Trecutul
pentru cândva,
iar, Viitorul pentru atunci ...
Electrocardiogramele
populează spațiile dintre cuvinte,
uneori...
5 Iulie 2025
Amintirea -
gaura cheii prin care treci
oricând
spre ceea ce te-a uitat,
fără să provoci leziuni în coasta Liniștii
și să întorci Apusul spre Răsărit,
cu o șoaptă
coborâtă din trenul cuvintelor uitate, cândva....
3 Iulie 2025
Îți simțeam atingerea pe pielea mea,
ca pe o înviere
în timp,
ce mi se așeza stare de letargie
în cadrul unei respirații...
Drumul către Infinit
începe
din Abis.
28 Iunie 2025
Se naște câte o stradă,
pentru pași care n-au ajuns
să fie o gură de aer ,
în diafragma unei gropi ...
Timpul trage de ploi,
Ploile trag de tăceri,
Tăcerile trag de funii,
Funiile trag de noi,
Noi tragem de uși
și ușile trag de cuvinte.
26 Iunie 2025
... și te vei trezi într-o zi,
târziu,
iar, eu
îți voi fi
ceea ce nu am fost,
când
eram fix aici!
Un Abur abia născut
dintr-o Șoaptă.
25 Iunie 2025
Peste sat coboară un Amurg cuminte
și se învârtesc poalele albe de cuvinte...
Oala cea nouă, de lut,
de dor iarăși s-a umplut ...
- Și te blestem, printr-un vechi cântec ,
să-mi fie pentru Suflet descântec!
În patru să crape oala de lut,
căci, am iubit pe cine nu m-a vrut.
24 Iunie 2025
Am rădăcini adânci în buricul nopții
și înfloresc sub tăcerea degetelor tale...
Din mijlocul Abisului,
deschidem porțile Cerului
cu șoapte ...
16 Iunie 2025
Mi-am pierdut pașii printre umbre
și am spart Liniștea cu sâmburi de cireș,
iar, apoi m-am închis în respirația cuvintelor...
Să-ți vin în minte spre toamnă.
14 Iunie 2025
Astăzi-
vară cu miros de tei
și te...
Mâine,
va fi un vers
sau o știre dintr-un ziar vechi...
Ieri ,
te-am...
Într-un vis
te voi ...
Poimâine,
chiar între ploi.
12 Iunie 2025
Carnea cireșelor miroase ca pielea ta
și nopțile sunt rotunde precum luna...
Dar când mă trezesc uneori,
din vis,
ultimul sunet de clapă al unui pian
e zdrobit de Tăceri.
11 Iunie 2025
Chei,
Cuvinte
într-un singur breloc
închid drumuri ...
Între Cer și Pământ...
Bat clopotele negre,
tac inimile albe
și mâinile
care nu se mai simt
își pun lumina la umbră...
Tăcerea-
fereastra prin care se vede Totul gol
și Nimicul îmbrăcat într-un surâs fals.
7 Iunie 2025
-Te uit,
să-ți lipsesc!
După ploi...
Din Durere
să se nască Versul!
Mersul pe apă
se face întotdeauna în alb...
În tăcere...
Sunetul de clepsidră
stinge Țipetele din priviri...
5 Iunie 2025
Cadranele se răsucesc prin aortă
și Melci duc tăceri în casele lor...
După ploi se dilată distanțele
peste Timpul transformat în acolade ...
Dinspre vest iarba miroase a iarnă,
sub roua de sare în diminețile de (ne) Mai.
30 Mai 2025
Printre atâtea sinonime
alb-negru...
Îmi ești cel mai colorat antonim
într-o oglindă,
prinsă peste două aripi rupte de timp...
Nasc sensuri memorabile fără Fraze.
26 Mai 2025
Fii liniștirea mea
când totul urlă în jur
și scările Întunericului mă ridică în Abis,
iar, Felinarele coboară în berne
în ritmul de lopată și de târnăcop...
Până la ultimul răsărit de pleoape!
25 Mai 2025
Inima mea -
Bătaie de clopot
Dincolo de zidurile lumii tale
De gheață...
Ceara scrisorilor
Închide aerul
Într-un bob de nisip
Devorat de valuri flămânde...
Mi-e dor...
17 Mai 2025
Sus e infinitul
și jos e abisul
sau iluzia...
Invers
dansează printre multe
zbateri și dezbateri,
în căderi și decăderi,
dincolo de zboruri ...
Firele de iarbă
cuprind în gol...
Sinucideri de cuvinte,
învieri de regrete,
în regresii târzii...
Pe muchia Cuțitului-
descompuneri de simțuri
în sunete mortuare.
16 Mai 2025
-Trage aer în piept adânc,
închide ochii
și lasă Ploaia să vorbească
ce vrea!
Din pleoapele noastre,
le cresc Fluturilor aripi
în zbor...
-Închide ochii!
Distanța ne sapă în lumină
un alt Adevăr.
13 Mai 2025
Pumni urlă
și Pereți suspină
dincolo de Liniște,
Aerul rămâne fără aer,
în timp
ce Asfaltul cuprinde Ploaia...
Privirile noastre
nu se mai cunosc,
de ceva vreme...
Fiecare gest -
o pagină întoarsă
între mine și tine...
Ceasul sapă distanțe
adânci
și Așteptările se nasc
pe aripile avioanelor de hârtie.
Se caută iertări fără cuvinte...
Pietrele fac diferența
dintre foc și un plâns
pe tăișul foarfecii.
8 Mai 2025
Simțurile olfactive se transformă într-un observator imparțial,
în recunoașterea Punctului
cu vederea bilaterală a Durerii ...
Noaptea,
Pământul miroase a carne crudă,
după ploi...
7 Mai 2025
Uneori,
Cicatricile se mușcă reciproc
până la ultimul urlet,
apoi,
vin ploile peste ele
și aerul devine o anestezie
în Timp...
5 Mai 2025
Sentimente într-un război civil interior,
dincolo de oglindă ...
Hârtii mototolite ...
Într-un pumn strâns,
Furia își roade unghiile până la carne...
Urcă un strigăt sticlos...
Sunetul rămâne singurul organ vital viu dintr-un cântec pierdut
printre trenuri...
Uneori, Setea ne este potolită de Ninsorile condensate...
Într-o limbă tăcută,
Zilele sunt litere cuneiforme lăsate în urma noastră...
Vin Vremuri vechi în timpuri noi...
30 Aprilie 2025
Hipnotizate,
Oglinzile trec prin noi,
paralel cu trăirile noastre
și ajung într-o stare de regresie ...
Timpul își ia contrapunctul
din umbre și lumini,
în timp
ce noi coborâm zidul,
iar, când Oboseala își spune cuvântul...
urcă zidul.
Piatră cu piatră,
cărămidă cu cărămidă,
scândură cu scândură,
pas cu pas...
Învățăm să respirăm scurt și concis,
apoi,
inspirăm lung și numărăm în gând,
din patru în patru,
de la o sută
înapoi,
până când
vom simți că nu ne mai doare Liniștea...
- Iar, Ploaia ne va cuprinde cu iubire
și vom fi din nou
curați în privirile celor ne-au uitat
cândva!?
27 Aprilie 2025
Din când în când sunt ancorat de Amintiri,
în timp...
Memoria unui bob de nisip
din clepsidră
a rămas la tine...
Pe ancora Tăcerii.
26 Aprilie 2025
Am dat Ceasul
cu o amintire în urmă...
Umbrele noastre se cunosc
dinainte de-a ne naște...
Lumina Adevărului se schimbă
dacă bagi o cheie într-un ochi al Întunericului...
Sentimentele se hrănesc întotdeauna
cu mirosul Asfaltului, după Ploi...
Aerul respiră prin țipătul, filtrat
de tempoul unei Culori neutre...
Prin același verbe vechi,
Lutul ne va iubi din nou.
17 Aprilie 2025
Flori de talc
tac
în similitudinea Cuvintelor
gravate
pe talpa Umbrei Convenționalului,
decăzut într-un Abis,
prevăzut
cu intrarea în Rai,
pe ușa Iadului,
cu cheia legată la șiretul de la piciorul Paharului roșu
de vin ...
- Schimbă regulile jocului:
Piatră, hârtie, foarfecă!
15 Aprilie 2025
Poezia-
Liturghia dintre Tăceri...
Când Clopotele sting
Suferința...
Cei Morți urcă
Infinitul...
În ritmul potcoavelor
Cailor...
Vântul își cuprinde
Ecoul ...
Pe un teren
minat,
parfumul narciselor negre
miroase
a piele și formol
cald ...
Dincolo de ploi.
14 Aprilie 2025
-Nici o pravilă nu-mi poate dezlega strigătul cărnii de tine!?
Bătrâne Altare îmi plâng de milă,
prin Catedrale uitate...
Izvoare de apă Vie mi-au spălat cuiele Crucii ...
Facă-se voia Ta,
precum în Rai,
așa și în Iad,
Neceruto!
11 Aprilie 2025
Clopotele despart Lumina de Întuneric
într-un Abis hexagonal,
în concordanță cu respirația
ruptă din plămânul unui Cireș bătrân ,
cu ramuri atotcuprinzătoare,
într-un flux și reflux
liric.
Aerul -
infiltrat prin ecoul unei Balade,
răsună în toate nuanțele de alb ...
Iarna a trecut prin aorta
unui Gând...
- Gândul care ne-a învățat mâinile
să se mintă în ultimul
Tango-tactil al acestora.
9 Aprilie 2025
...sunt un Ecou pierdut în propriul Ecou,
într-un balon de săpun,
între tine și cuvinte,
dincolo de vise,
la sfârșitul unui cântec nebun ...
Te iubesc!
2 Aprilie 2025
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...