Pleoapele ochilor tăi
Acoperă-mi sufletul
cu pleoapele ochilor tăi!
Când furtunile vieții îmi
spulberă fericirea și, ploii
de gânduri îmi inundă mintea.
Fiind, captivă dincolo de
tăcere, unde adesea, respir
singurătate şi,ceasornicarul îmi
ţine de urât iar, cu speranța mă
hrănesc şi cu vise mă hidratez mereu.
25.Mai.2011
miercuri, 25 mai 2011
marți, 24 mai 2011
Introvertite și pastelate
Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.
24.Mai.2011
Cu ani în urmă...destinul
m-a sădit în grădina vieții, sub
cerul înnorat al singurătății și
adesea, furtunile suferinței m-au
doborât însă, razele speranței îmi
dădeau puterea de-a mă ridica...
Apoi, într-o zi, ploaia iubirii a
pătruns la rădăcina sufletului meu,
și de atunci, înfloresc zi de zi,
având petalele introvertite și pastelate.
24.Mai.2011
vineri, 13 mai 2011
Dincolo de evadare
Sunt zile...luni...ani...
Ba nu!
E o viaţă, decând dincolo
de tăcere, pe masa destinului...
din odaia mea, se scurg
neîncetat un amalgam de
trăiri în clepsidra sufletului meu.
Sunt şi apusuri...nopţii...clipe...
dimineţiile trâzii...când prin evadare
în cuvinte, ecoul gândurilor mele, aş
vrea să spargă toate zidurile din jur...
şi, să ajung la visurile mele împlinite.
12.Mai.2011
Sunt zile...luni...ani...
Ba nu!
E o viaţă, decând dincolo
de tăcere, pe masa destinului...
din odaia mea, se scurg
neîncetat un amalgam de
trăiri în clepsidra sufletului meu.
Sunt şi apusuri...nopţii...clipe...
dimineţiile trâzii...când prin evadare
în cuvinte, ecoul gândurilor mele, aş
vrea să spargă toate zidurile din jur...
şi, să ajung la visurile mele împlinite.
12.Mai.2011
joi, 5 mai 2011
Mai
Parfumul florilor de
liliac, îmi inundă uşor,
sufletul în zilele de Mai.
Şi mă agăţ de cuvinte
scrise, să nu cad în abisul
gândurilor dincolo de tăcere
apoi, căutând cu ochiul
speranţei, piscul vieţii.
Ca să-mi deschid aripile
visurilor mele, şi să mă-nalţ
în zbor, prin văzduhul
necunoscut, al destinului...
Lăsând în urmă, furtunile
orgoliilor şi privind doar,
înainte spre cerul viitorului...
Bucurându-mă de fiecare,
curcubeu al fericirii şi de
razele fierbinţi de iubire.
5.Mai.2011
Parfumul florilor de
liliac, îmi inundă uşor,
sufletul în zilele de Mai.
Şi mă agăţ de cuvinte
scrise, să nu cad în abisul
gândurilor dincolo de tăcere
apoi, căutând cu ochiul
speranţei, piscul vieţii.
Ca să-mi deschid aripile
visurilor mele, şi să mă-nalţ
în zbor, prin văzduhul
necunoscut, al destinului...
Lăsând în urmă, furtunile
orgoliilor şi privind doar,
înainte spre cerul viitorului...
Bucurându-mă de fiecare,
curcubeu al fericirii şi de
razele fierbinţi de iubire.
5.Mai.2011
duminică, 1 mai 2011
Călător
Te-ai născut să fi mereu, un călător
pe vaporul vieții, purtat de curenții destinului,
pe valurile timpului uneori, fiind lente iar alteori,
rapide şi trecând adesea, cu greu prin furtunile
imprevizibile şi, pe mările viselor şi pe oceane de ambiții.
Însă, dacă nu vei lăsa niciodată, busola credinței din
sufletul tău, orice ar fi şi călăuzit de vântul speranței,
vei ajunge într-o zi, la țărmul fericirii şi pășind pe nisipul
nemurii tale, căutând şi căutând poate scoica unui alt început.
1.Mai.2011
Te-ai născut să fi mereu, un călător
pe vaporul vieții, purtat de curenții destinului,
pe valurile timpului uneori, fiind lente iar alteori,
rapide şi trecând adesea, cu greu prin furtunile
imprevizibile şi, pe mările viselor şi pe oceane de ambiții.
Însă, dacă nu vei lăsa niciodată, busola credinței din
sufletul tău, orice ar fi şi călăuzit de vântul speranței,
vei ajunge într-o zi, la țărmul fericirii şi pășind pe nisipul
nemurii tale, căutând şi căutând poate scoica unui alt început.
1.Mai.2011
miercuri, 20 aprilie 2011
Clipa evadează
Clipa evadează în trecut
din palma așteptări, galopând în
spinarea timpului pe drumul anilor,
și nimic o va putea aduce înapoi!
Ecoul regretului tău, se aude prea
târziu uneori, iar alteori nu trebuie să
oprești cuvântul sincer dincolo de tăcere!
Nu-ți vinde niciodată, sufletul pentru o
pungă de mici iluzii și, iubește-L pe Cel
care ți-a dăruit prețioasă cheie a vieții tale!
Iartă trădarea ce te-a lovit și, dăruiește
buchete de zâmbete, unui actor ce își joacă
rolul sub reflectoarele a ultimei șanse căci, clipa
evadează... și totul se schimba pentru totdeauna!
20.Aprilie.2011
Clipa evadează în trecut
din palma așteptări, galopând în
spinarea timpului pe drumul anilor,
și nimic o va putea aduce înapoi!
Ecoul regretului tău, se aude prea
târziu uneori, iar alteori nu trebuie să
oprești cuvântul sincer dincolo de tăcere!
Nu-ți vinde niciodată, sufletul pentru o
pungă de mici iluzii și, iubește-L pe Cel
care ți-a dăruit prețioasă cheie a vieții tale!
Iartă trădarea ce te-a lovit și, dăruiește
buchete de zâmbete, unui actor ce își joacă
rolul sub reflectoarele a ultimei șanse căci, clipa
evadează... și totul se schimba pentru totdeauna!
20.Aprilie.2011
marți, 19 aprilie 2011
marți, 12 aprilie 2011
Îndemn nonconformist
În zborul tău,
prin văzduhul vieţii,
lasă-te călăuzită mereu,
de adierea înţelepciuni şi,
nu lăsa în urma ta regrete!
Iar, dacă cerul destinului va
isca uneori, furtuni în calea ta,
ascunde-te în speranţa căci,
curcubeul fericirii tale, va aparea
din nou apoi, razele iubirii vor
străluci într-o zi, pentru tine!
12.Aprilie.2011
În zborul tău,
prin văzduhul vieţii,
lasă-te călăuzită mereu,
de adierea înţelepciuni şi,
nu lăsa în urma ta regrete!
Iar, dacă cerul destinului va
isca uneori, furtuni în calea ta,
ascunde-te în speranţa căci,
curcubeul fericirii tale, va aparea
din nou apoi, razele iubirii vor
străluci într-o zi, pentru tine!
12.Aprilie.2011
vineri, 8 aprilie 2011
Primăvara
Eşti parfumul ameţitor
al iubirii, purtat de adierea
destinului ce a pătruns uşor,
în sufletul meu pe neaşteptate.
Când eu stăteam dincolo de tăcere
căci, cerul vieţii mele era înnorat
mereu dar, Dumnezeu nu m-a uitat
şi într-o zi, a venit primăvara speranţei...
Iar, eu merg spre fericire de atunci!
8.Aprilie.2011
Eşti parfumul ameţitor
al iubirii, purtat de adierea
destinului ce a pătruns uşor,
în sufletul meu pe neaşteptate.
Când eu stăteam dincolo de tăcere
căci, cerul vieţii mele era înnorat
mereu dar, Dumnezeu nu m-a uitat
şi într-o zi, a venit primăvara speranţei...
Iar, eu merg spre fericire de atunci!
8.Aprilie.2011
miercuri, 6 aprilie 2011
miercuri, 30 martie 2011
Tăcere
Te văd dar, tu nu mă observi.
Te chem dar, tu nu mă auzi.
Te ating dar, tu nu mă simţi.
Anii ce au trecut, prin sufletele
noastre, s-au transformat uşor,
în amintiri şi, amintirile se pierd
în indiferența ta iar, eu rămân...
Dincolo de tăcere căci, nimic nu
mai are nici un rost de acum încolo!
30.Martie.2011
Te văd dar, tu nu mă observi.
Te chem dar, tu nu mă auzi.
Te ating dar, tu nu mă simţi.
Anii ce au trecut, prin sufletele
noastre, s-au transformat uşor,
în amintiri şi, amintirile se pierd
în indiferența ta iar, eu rămân...
Dincolo de tăcere căci, nimic nu
mai are nici un rost de acum încolo!
30.Martie.2011
marți, 22 martie 2011
Vieţii mele
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
Picuri de ani, roua destinului
se preling uşor, pe petalele vieţii
mele, în grădina imprevizibilului.
Şi chiar, dacă razele fericirii sunt
efemere, vreau ca vântul voinţei
să-mi aducă mereu, vise împlinite.
Iar în urma ploilor să rămână
curcubeul al mândriei mele, ca
întreaga existenţa mea, să nu fie
în zadar, dincolo de tăcere...
22.Martie.2011
duminică, 20 martie 2011
joi, 17 martie 2011
miercuri, 16 martie 2011
La braţ
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
În urma nopții, rămâne mirosul
cerneli curgând, din călimara
sufletului meu, pe o hârtie albă şi,
tot ce a fost dincolo de tăcere,
răsună acum prin cuvinte scrise...
Iar, urmele unui nou început, sunt atât
de imprevizibile pe drumul destinului.
Oare, voi ajunge la bătrânețe, sprijinită
de brațul tău, şi în orice anotimp?
16.Martie.2011
miercuri, 9 martie 2011
marți, 1 martie 2011
Dincolo...
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011
Eşti roua care m-a
făcut să reînfloresc
în deşertul vieții şi,
adierea speranței îmi
poartă parfumul iubirii.
Sub razele efemere de
fericire, mă simt unică
iar, după fiecare furtună
a destinului, devin din ce
în ce mai rezistentă în nopțile
reci...când stele, îmi ţin de urât
şi mă ascultă dincolo de tăcere...
şi luna, revarsă pe hârtie cuvinte scrise.
1.Martie.2011
miercuri, 23 februarie 2011
Tâmpele ostenite
Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.
Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.
Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.
23.Februarie.2011
Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.
Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.
Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.
23.Februarie.2011
luni, 14 februarie 2011
Fluture
Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.
Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.
Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...
14.Februarie.2011
Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.
Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.
Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...
14.Februarie.2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Februraie
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011