Culisele

Stau în culisele

vieții,

și privesc cum

timpul,

sprinten dansează fără

întrerupere,

în ritmurile grăbite...

Când,

e trecutul, și

dintr-o

dată, se schimbă

acordurile...

în prezentul efemer

apoi,

pașii lui...mișcându-se

ușor,

spre viitorul incert.

Însă,

publicul din sală...

pare

a fi, nevăzător

sau,

poate amnezic căci,

nimeni

nu înțelege că,

spectacolul

destinelor...e irepetabil.

                                                         29.Martie.2012

Pretexte

Uneori,

las versul

să pătrundă printre

crăpăturile,

clădit de pretexte

sub cerul variabil al

destinului,

când simt

adierea inspirației mele.

Căci,

sufletul mi-e

atât de plin cu

patimi,

speranța...dureri,

crâmpei de amintirii

şi, bucurii efemere în

rezonanța,

singurătății fără

final pentru mine.

                                                  27.Martie.2012

O filă albă

Pereţii celulei a

singurătăţii,

se amplifică în fiecare

clipă...

şi, devin tot mai groși.

Rănile...

provocate de cătuşile

neîmplinirilor,

sunt demult acute şi dor...

mereu.

O dâră de lacrimă cade,

instant...

din neputință sau poate,

frica

de viitorul incert ar fi,

motivul.

Atunci, tiptil printre umbrele

nopţii,

a evadat tăcerea mea, din nou...

iar

acum, prelingându-se uşor, pe o filă

albă...

neavând nici o rimă, îşî caută

libertatea,

ghidată fiind de unica inspirație.

                                                             20.Martie.2012

Pe furiş

Vântul

cel furios,

sau uneori blând,

îmi poartă pe furiş...

Prin

văzduhul acestei

noi erei...fără

sens mereu şi pustie.

Parfumul

versului alb,

ce se-nalţă

din stamina sufletul meu...

Colorat

cu sentimente,

şi doar roua

inspiraţiei, cănd mă atinge...

Înfloresc

sub incertul

cer, al vieţii.

15.Martie.2012

Fluturii de vers

Respir aerul viselor

adesea,

când rătăcesc pe

aleea,

pavată cu singurătate.

Şi

privesc, cerul incert al

destinului...

Iar, pe banca tăcerii, îmi

place

să ascult noaptea repetitivă, a

vântului...

Chemând, fluturii de vers

din

zbuciumul sufletului meu, în

zbor...

prin văzduhul... nemuririi.

                                                       6.Martie.2012

Amurgul

                                                 

Parfumul efemer al

destinului,

sunt mereu şi mă-nalţ...

Spre

culmile nemuririi când,

adierea

versului mă cheamă uneori...

Ușor,

şi tăcut în amurgul clipelor...

efervescente.

                                                         2.Martie.2012

Fără lacrimii

Fug în miez, de noapte

cu tălpile

rănite, din lumea asta,

fără noimă.

Purtând cu mine, doar

visele

mereu, şi nu ştiu niciodată,

încotro...

mă-ndrept însă, nu mă  opresc

în loc

şi, nici nu privesc înapoi...

Chiar

dacă, se aude ecoul armelor

de prejudecăți,

în războiul oamenilor de

tinichea.

Iar atunci, când intensitatea

dureri...

creşte, iau un condei în mână,

şi beau

un strop de vers curat să pot

deveni...

mai puternică fără lacrimi.

                                                    29.Februarie.2012

Incandescenţa

Pe șevalet

nopții...

îmi pictez sufletul,

în culorile

versului şi cu penelul

clipei

unice, la lumina

licuricilor.

Până când, zorii îmi

scaldă

privirea cu rouă...

iar,

ceea ce simt uneori

se

transformă într-un,

tablou

poate pentru unii...

Abstract

sau incandescența

numelui

meu, va pătrunde în

colecția

nemuririi la fel ca şi

Dali.

                                               22.Februarie.2012

Suflet

Când luna sărută

în taină valurile

Mării înspumate şi,

din palma nopţii cad

umbre jucăuşe în jur...

Se naşte în colţul

unui suflet neînţeles,

câte un fluture de vers

şi îşi i-a zborul uşor,

prin văzduhul veşniciei.

                                                     14.Februarie.2012

În lipsa ta

                                        

Mă doare talpa

sufletului...

căci, în lipsa ta...am

ascultat

struna nopții, cântându-mi

valsul iernii.

Ascunsă sub așternutul de

mătase...

şi, pe nesimțite pașii

nostalgiei,

s-au îndreptat spre

mine.

Sub privirea statică

a rotundei

lunii, pesemne că voia să

mă invite

la dans...am fugit şi, m-am

împiedicat

de ecoul timpului mereu...

Grăbit

şi, atât de nerăbdător iar

acum,

caut terapia prin cuvinte

scrise

în lipsa ta...fiindcă, mă doare.

                   

                                                       7.Februarie.2012

O urare personalizată

                                   

                                                                       

Un nou anotimp

a venit astăzi, peste

tine în care eu, îţi

doresc să înflorești

mereu, în grădina

destinului şi, sub cerul

senin al vieţii, şi sub

razele calde a iubirii iar,

vântul înțelepciunii să-ţi

poarte uşor, petalele doar

spre fericire zi, şi noapte!

                                                   5.Februarie.2012

Câmp cu vise

Un câmp cu vise,
în orizontul tăcut
şi, sub cerul vieţii
e întreaga mea fiinţă.

Şi roua de metafore,
cade din tâmpla zorilor
grăbite de timpul nerăbdător,
scurs prin zbuciumul nopții.

Zbor de suspine uşor,
se ivesc din trăirile...
uneori, fulgerul fericirii
mă străpunge dar, tu...

Nu ştii că, toate vin şi, toate trec
peste mine doar, anotimpul
singurătății rămâne deasupra mea,
cu norii săi chiar dacă, mereu am iubire.



                                                                 21.Ianuarie.2012

Inocenţa

E iarnă şi, privirea
mi-e rătăcită printre,
fulgii de nea efemeri...
De dincolo de fereastra
aburită odaiei mele, mici
şi înmiresmată cu vers.
Căutând, ce am pierdut
din suflet, în eter cândva,
şi acum îmi lipsește...Inocența.




                                              16.Ianuarie.2012

Fiica iernii

                                    




Sunt fiica iernii şi,
gerul mi-e tatăl însă,
eu m-am rătăcit în
ceața zorilor, căutând
drumul spre împlinire,
având doar un condei,
vechi şi tocit în buzunar.



Întâlnesc zi de zi, oameni
de gheată într-o lume care,
e din ce în ce mai debusolată
şi, chiar dacă uneori, ma ning
florii de tei, însă eu nu mă opresc
nici o clipă în loc, şi las urmele
sufletului meu, pentru eternitate.




                                                    12.Ianuarie.2012

Cuvinte


Ruga mi-e lumina
în bezna vieții și
atunci, când îmi este
frig mă încălzește
speranța iar, cu vise
mă hrănesc apoi, dacă
sunt clipe care, mă
rănesc în suflet, terapia
prin cuvinte e salvarea mea.



5.Ianuarie.2012

Când




Şi când iubirea,
nu mai e de-ajuns
şi orgoliile sunt rănite,
rămâne terapia prin cuvinte...
Când luna mă privește, la geamul
meu, în clipe de singurătate şi,
îngenunchiată fiind, mereu in jur
neavând înțelegerea nimănui...
Iar, orizontul e doar, o mare iluzie
apoi, lacrima de pe obraz cade şi,
din lucruri simple... atunci, când
în viaţă, iubirea nu mai e de ajuns!


3.Ianuarie.2012

Atipică urare






Mereu să fie cerul
deasupra ta senin
şi, sănătos să te
rătăcești pe cărările
înțelepciunii, ca să poţi
găsi ceea ce, îţi lipseşte
din buzunarul sufletului tău!




27.Decembrie.2011

Corabia



Lacrimile se ascund
în palma nopții,
când corabia vieții,
e în derivă şi,
visele se-neacă uşor,
în oceanul neputinței.


Iar, rănile adânci,
provocate de lupta cu
singurătatea, sunt vindecate
uneori, cu terapia prin
cuvinte scrise, pe colțul
unei hârtii mototolită...



21.Decembrie.2011

Țurțuri nepăsări


Aş vrea să ningă,
cu fulgi de nea peste
gândurile mele, şi doar
vântul liniști să răsune
în orizontul sufletului meu.


Iar lacrimile de pe obraz,
să mi-se transforme
în țurțuri nepăsări la
strachina lumii din jur...


Apoi, pe drumul sorții...
să fiu călăuzită mereu,
de ințelepciune să ajung
într-o zi, la fericirea mea.



19.Decembrie.2011

Urare originală de Crăciun


Fie ca ecoul cristalin
a colindelor,
să deschidă uşor poarta
sufletului
tău, să pătrundă magia
Sărbătorilor.
Şi întâmpin-o cu bucurie,
lăsându-te
apoi, cuprins de smerenie,
iar
bucatele de pe masă, să
fie
însoţite de aroma bunătăţi
tale!

Crăciun Binecuvântat ca-n poveşti!



11.Decembrie.2011