Răsună tobele,
Ploaia ține ritmul rece,
Sângele prin vene începe să danseze,
Vântul închide, pe rând, cicatricile.
Noaptea se pierde sub călcâiele goale,
Vinul curge din butoaiele de lemn fără fund,
Pietrele aprind torțele,
Timpului nu-i mai pasă de nimic.
Cuvântul își sărută Tăcerea pe mese,
Printre pahare visele se dezbracă până la ultimul act de orgasm,
Și o țigară bătrână își fumează fumul...
Într-o liniște oarbă.
28 Mai 2026
Îți miroase pielea a lapte de vară,
după ploi...
Te-aș sorbi dintr-un sărut,
înainte de apusul nopții.
24 Mai 2026
Metrica Furtunii
ține și scoate pasul Batistelor
la capătul Puștii,
într-un dans pătrat cu o singură latură
roșie,
în mijlocul unei intersecții de tragere verticală;
și palmele își cuprind frica în tăcere oarbă,
în timp
ce gloanțele sapă ferestre în rochia Morții,
prin care se vede cum curge un cer de smoală
pe gulerul alb al unei secunde rămase în urmă
cu o amintire.
Și,
aerul miroase a pânză arsă și ceară.
22 Mai 2026
