Pe umărul meu
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
Anatomia distanței
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...
-
- Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
-
-Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu