Tu
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
duminică, 16 octombrie 2011
Anatomia distanței
Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...
-
- Nu-mi vorbi... Lasă ploaia să ne traducă tăcerile în prima privire oarbă a dragostei uitate și transformată într-o aripă de ...
-
-Vino! Hai, să ne ascundem înăuntrul unei nopți ca într-o inimă de apă, iar ploaia să ne vorbească pe limba ferestrelor, încet...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
2 comentarii:
Da, frumos si sincer ca sufletul tau, Minune!
Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulimeneşti minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul… pe el nu-l vei înşela.
AL. VLAHUŢĂ
Trimiteți un comentariu