Cătușele singurătății

scormonesc cu privirea pereții odăii,

să pătrundă

mai multă lumină.

simt

mirosul pregnant al anilor cu poveștile

știute sau nu ale strămoșilor,

amestecat în culoarea lutului

din spatele straturilor de var,

rezistând cu stoicism în fața furiei tuturor anotimpurilor.

și lasă umbrele fiecărei nopți,

să-mi înghită ecoul în cădere a lacrimilor pe pernă

când durerea îmi pune cătușele singurătății.

                                              14.Decembrie.2018