sâmbătă, 30 mai 2026

La solstițiul Morții

 

În valea trandafirilor de gheață,

Ceața își scrie pe orbite numele meu,

dinspre stânga spre dreapta,

cu creta roșie.

 

Pietrele îmi șterg păcatele de pe urma tălpilor.

 

Păsările se pregătesc de ritualul gustării cenușii

ce mi-a înflorit printre oase și cartilaje,

și Timpului îi devin o adicție permanentă

la solstițiul Morții.

 

Apa îmi înlocuiește culoarea sângelui,

iar Pământul mă cheamă acasă,

prin Vânt –

 

Înainte de răsăritul Infinitului.

 

 

 

                                                        30 Mai 2026

Niciun comentariu:

Anatomia distanței

Spațiul dintre două inimi devine ferestre, decupate din carnea Furiei legate la ochi de trunchiul cuvântului pierdut printre silabe: ...