Aparenţe



Petale albe sau rimate înfloresc,
sub roua linişti dincolo de tăcere,
când cerul sufletului meu, e inspirat.
Iar amestecul lor, de parfum aş vrea
să-ţi ridice uşor, privirea spre mine, şi
să mă vezi printre rânduri de aparenţe.




6.Noiembrie.2011

Luptă



Apar umbre de gânduri,
în imperiul
nopții, înveșmântate cu
straiele circumstanței...
Şi parfumate uşor,
cu suspine
ce simte printre rândurile
de vers.
Aş vrea să fug undeva...
însă, o
voce interioară îmi spune:
,,Luptă mereu!’’



30.Octombrie.2011

Jaluzelele



La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.



19.Octombrie.2011

Aripi de cuvinte



Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...



17.Octombrie.2011

Tu



Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.




16.Octombrie.2011

Pe umărul meu



S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.




13.Octombrie.2011

Pravale



Sub cerul singurătăţii
uneori, se deschid petalele
tăcerii, în grădina sufletului
meu, în miez de noapte când...
Roua ochiilor mei, pe obraji
mi-se prăvale iar, mireasma
cuvintelor scrise, se-nalţă spre
misterul zoriilor, purtată de
braţele unui vânt cam ezoteric.




9.Octombrie.2011

Şalul umbrelor




Eşti muzica fericirii,
pe care sufletul meu,
ar vrea s-o asculte neîncetat.
Privind luna pe șezlongul din colț
cuvintelor şi, vântul măngându-mi uşor,
tâmplele obosite uneori, în seriile târzii...
Când şalul umbrelor, îmi acoperă umeri goii
şi, ținând în mânii o cană aburind de vise,
iar mirosul ciocolăţii calde, mă îndeamnă să
prețuiesc savoarea vieții orice ar fi!



5.Octombrie.2011

Un astru


(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)


Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.



3.Octombrie.2011

Festivalul anotimpurilor



Frunze îmbrăcate,
în outfit pastelate
de toamnă, dansează pe
ritmul lent al vântului.
În ringul nostalgiei, luminat
de un apus inegalabil şi, sub
privirile atâtor oameni... de la
festivalul minunat al anotimpurilor.



28.Septembrie.2011

Ochii nopţii


În spatele
perdelei a liniștii
ochii nopții,
mă privesc cum
mă dezbrac
de tăcere, în oglinda
scrisului
când stropii vieţii...
Curg şi
rămân uşor, pete
de gânduri,
iar de sub condeiul din
mâna mea
nesigură, pe goliciunea hârtiei
apare şi,
reflecția sentimentelor ascunse
în aparenţe.


25.Septembrie.2011

EU



Un suflet îmbracat
în vise,
pentru spectacolul vieţii.
Pe scena
destinului şi, regizat
de Dumnezeu însă...
Scenariul mereu,
e imprevizibil chiar, dacă
lumina speranţei
nu se stinge niciodată.
Totuşi, se
ştie că în orice clipă,
se va putea
trage cortina iar...
Personajul din
EU nu îşi va mai
juca rolul.



19.Septembrie.2011

Balsam



Cuvintele sunt un
balsam pentru mine,
când bruma singurătăți
cade peste sufletul meu.
Şi vântul toamnei îmi
spulberă visele într-o lume
mereu, nesigură iar în jur...
totul devine uşor, grobian.


17.Septembrie.2011

Cad


Gândurile mele,
cad pe hârtie în
miez de noapte...
Când vântul versului,
răsună din văzduhul
inspirației şi, la flacăra
tremurândă a luminări iar,
in jur pluteşte aroma liniştii.



15.Septembrie.2011

Mă aşteaptă


Eşti cea mai frumoasă,
cale a iubirii pe care vreau,
să merg tot restul vieţii mele.
Prin furtuni, sau prin arşiţă...
doar, să nu mă mai întâlnesc
niciodată cu singurătatea căci,
ştiu că demult mă aşteaptă fericirea.



11.Septembrie.2011

Insipidă



Timpul a trecut
încet,
dincolo de tăcere...
şi, tu ai devenit
după ani şi ani,
o esență insipidă...
în sticluța sufletului
meu.
În cămara destinului
însă, te voi da uitări
fără regrete şi,
orice ar fi...
Cerând preţul fericiri
şi, ne mai acceptând
disimulări.




5.septembrie.2011

Ultimul fluierat



Sufletul meu, e
o gară
în care trenul fericirii,
nu s-a oprit
niciodată.
Timpul trece pe
nesimţite...
şi, oamenii vin
şi pleacă...în grabă.
Peronul vieţii mele,
mereu e gol
dar în acelaşi, timp
şi zgomotos.
Doar aburul unei,
amintiri...
rămâne în urmă,
uneori.
Biletul spre un
vis împlinit,
se plăteşte scump.
Şi nu ştiu, când
se va auzi
ultimul fluierat, al
destinului.


1.Septembrie.2011

Răspunde


Ani mei, se pierd
în labirintul vieții,
îmi strig fericirea
însă, nu-mi răspunde.
Respir aerul singurătăți...
am obosit şi, nu ştiu,
încotro să mă îndrept.
Îl rog pe Dumnezeu, să-mi
arate calea spre împlinirea
sufletească şi, încerc să nu
las urme de regrete sub pașii mei.



25.August.2011

Glazura vieţii


Clipe cu gust de
vise îngheţate în
paharul neîmpliniri, cu
glazura vieţii uneori, dulce
-amărui şi tăcerea mea se
topeşte uşor, sub privirii
aburul unui alt vers inedit.



19.August.2011

Albastru-alb


Sunt un pescăruș în zbor,
sub imensul cer albastru-alb.
Şi deasupra aparențelor în
căutarea fericirii, fiind purtată...
De vântul destinului chiar, şi
acolo unde, tu crezi că, nu e
nimic important însă, poate fi
norocul sau visul meu împlinit.
Iar când aripile mă dor, îmi găsesc
alinarea pe catargul unui vers.
Ruga mi-e hrana sufletului mereu şi,
din valurile limpede ale iubirii voi bea.
N-am să mă întorc niciodată din calea
furtunilor de August fiindcă, ştiu că un
nou curcubeu al vieții va apărea pentru mine.



1.August.2011