Câmp cu vise

Un câmp cu vise,
în orizontul tăcut
şi, sub cerul vieţii
e întreaga mea fiinţă.

Şi roua de metafore,
cade din tâmpla zorilor
grăbite de timpul nerăbdător,
scurs prin zbuciumul nopții.

Zbor de suspine uşor,
se ivesc din trăirile...
uneori, fulgerul fericirii
mă străpunge dar, tu...

Nu ştii că, toate vin şi, toate trec
peste mine doar, anotimpul
singurătății rămâne deasupra mea,
cu norii săi chiar dacă, mereu am iubire.



                                                                 21.Ianuarie.2012

Inocenţa

E iarnă şi, privirea
mi-e rătăcită printre,
fulgii de nea efemeri...
De dincolo de fereastra
aburită odaiei mele, mici
şi înmiresmată cu vers.
Căutând, ce am pierdut
din suflet, în eter cândva,
şi acum îmi lipsește...Inocența.




                                              16.Ianuarie.2012

Fiica iernii

                                    




Sunt fiica iernii şi,
gerul mi-e tatăl însă,
eu m-am rătăcit în
ceața zorilor, căutând
drumul spre împlinire,
având doar un condei,
vechi şi tocit în buzunar.



Întâlnesc zi de zi, oameni
de gheată într-o lume care,
e din ce în ce mai debusolată
şi, chiar dacă uneori, ma ning
florii de tei, însă eu nu mă opresc
nici o clipă în loc, şi las urmele
sufletului meu, pentru eternitate.




                                                    12.Ianuarie.2012

Cuvinte


Ruga mi-e lumina
în bezna vieții și
atunci, când îmi este
frig mă încălzește
speranța iar, cu vise
mă hrănesc apoi, dacă
sunt clipe care, mă
rănesc în suflet, terapia
prin cuvinte e salvarea mea.



5.Ianuarie.2012

Când




Şi când iubirea,
nu mai e de-ajuns
şi orgoliile sunt rănite,
rămâne terapia prin cuvinte...
Când luna mă privește, la geamul
meu, în clipe de singurătate şi,
îngenunchiată fiind, mereu in jur
neavând înțelegerea nimănui...
Iar, orizontul e doar, o mare iluzie
apoi, lacrima de pe obraz cade şi,
din lucruri simple... atunci, când
în viaţă, iubirea nu mai e de ajuns!


3.Ianuarie.2012

Atipică urare






Mereu să fie cerul
deasupra ta senin
şi, sănătos să te
rătăcești pe cărările
înțelepciunii, ca să poţi
găsi ceea ce, îţi lipseşte
din buzunarul sufletului tău!




27.Decembrie.2011

Corabia



Lacrimile se ascund
în palma nopții,
când corabia vieții,
e în derivă şi,
visele se-neacă uşor,
în oceanul neputinței.


Iar, rănile adânci,
provocate de lupta cu
singurătatea, sunt vindecate
uneori, cu terapia prin
cuvinte scrise, pe colțul
unei hârtii mototolită...



21.Decembrie.2011

Țurțuri nepăsări


Aş vrea să ningă,
cu fulgi de nea peste
gândurile mele, şi doar
vântul liniști să răsune
în orizontul sufletului meu.


Iar lacrimile de pe obraz,
să mi-se transforme
în țurțuri nepăsări la
strachina lumii din jur...


Apoi, pe drumul sorții...
să fiu călăuzită mereu,
de ințelepciune să ajung
într-o zi, la fericirea mea.



19.Decembrie.2011

Urare originală de Crăciun


Fie ca ecoul cristalin
a colindelor,
să deschidă uşor poarta
sufletului
tău, să pătrundă magia
Sărbătorilor.
Şi întâmpin-o cu bucurie,
lăsându-te
apoi, cuprins de smerenie,
iar
bucatele de pe masă, să
fie
însoţite de aroma bunătăţi
tale!

Crăciun Binecuvântat ca-n poveşti!



11.Decembrie.2011

Anotimpul tăcerii



Din grădina cuvintelor
scrise,
se-nalţă spre zările
infinitului,
parfumul sufletului meu
atunci,
când sub privirile tale
fluide.
Misterul şi noaptea se
cotropesc,
fiind purtat de vântul
condeiului,
în anotimpul tăcerii...



7.Decembrie.2011

Salvarea



O clipă dansează,
nestingherită
în ritmul Timpului,
pe ringul
firesc al Vieţii, mereu
printre Trecut
şi Viitor...


Doar Universul, e
tot mai
Bolnav iar, ce ar
putea fi,
salvarea Noastră, e
ignorat
de noi, toţi Oamenii.




23.Noiembrie.2011

Terapie




Îmi zace sufletul, bolnav
de efemeritatea
anotimpurilor, în patul
gândurilor fiind,
acoperit cu o ușoară,
singurătate.


Şi făcând, terapie
prin vers
iar, cu ruga în taină,
se hrănește mereu.




20.Noiembrie.2011

Nonşalanţă



Când m-am născut,
mi-am cumpărat bilet
din gara destinului meu.
Să călătoresc cu trenul
timpului spre vise, chiar
dacă ştiu că, șinele vieții
vor fi bifurcate uneori...
Întâmplător, am găsit
compartimentul plin cu
oameni, frivoli şi surzi.
Îi privesc cu nonșalanță,
de pe bancheta tăcerii,
savurând din când în când,
un strop de inspirație să-mi
potolesc setea sufletului...



17.noiembrie.2011

Regrete



Evadez din gânduri...
în miez de noapte,
şi hoinăresc printre
cuvinte scrise, aruncate
pe hârtie de sufletul meu.


Timpul strigă ceva, în urma mea,
dar nu înţeleg... ştiu doar că, nu
trebuie să mă opresc căci, vârful
ţelului meu mă aşteaptă fără regrete...



10.Noiembrie.2011

Aparenţe



Petale albe sau rimate înfloresc,
sub roua linişti dincolo de tăcere,
când cerul sufletului meu, e inspirat.
Iar amestecul lor, de parfum aş vrea
să-ţi ridice uşor, privirea spre mine, şi
să mă vezi printre rânduri de aparenţe.




6.Noiembrie.2011

Luptă



Apar umbre de gânduri,
în imperiul
nopții, înveșmântate cu
straiele circumstanței...
Şi parfumate uşor,
cu suspine
ce simte printre rândurile
de vers.
Aş vrea să fug undeva...
însă, o
voce interioară îmi spune:
,,Luptă mereu!’’



30.Octombrie.2011

Jaluzelele



La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.



19.Octombrie.2011

Aripi de cuvinte



Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...



17.Octombrie.2011

Tu



Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.




16.Octombrie.2011

Pe umărul meu



S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.




13.Octombrie.2011