Străzile cresc din urmele pașilor tăi,
în locul copacilor
cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului
și cu ramificații canine,
să trezească Cerul
după ce voi adormi,
pe măsură ce tu vei deveni parte din structura depărtării
în ploi...
Se sparg diafragmele vocalelor.
17 Octombrie 2025
Ferestrele sunt ochii cu pleoapele căzute în tăcere...
Tăcerea duce mai departe sarcinile refuzate de Timp...
Timpul îmblânzește furia hergheliei dintre cuțite...
Cuțitele au memoria sângelui impregnat în ultima notă de țambal...
Țambalul ascunde primul oftat al batistei de pace.
17 Octombrie 2025
Un păianjen mi se plimbă nestingherit pe ața Vieții...
Vieții îi este din ce în ce mai scurtă ața...
Ața se transformă într-o pedală de accelerație oprită înainte de Semafor...
Semaforul se zbate între galben și roșu pe patul de gheață al Morții.
15 Octombrie 2025
Vântul mă strigă,
Pereții mă acoperă,
Cuvintele mă tac,
Tăcerea mă scrie,
Ploaia mă ascultă,
Aerul mă respiră,
Liniștea mă aruncă...
Pe corzile vocale
Reci ale Abisului.
12 Octombrie 2025
Vântul urlă în locul meu,
Eu tac în locul Tăcerii,
Tăcerea vorbește în locul Cuvintelor,
Cuvintele fac loc Sentimentelor,
Sentimentele se dezbracă de inhibiții,
Inhibițiile dau deoparte iluziile,
Iluziile trec prin Adevăruri,
Adevărurile întorc pereții către oglinzi,
Oglinzile șterg umbrele cu verbe noi...
În albastru.
11 Octombrie 2025
Îngerii sunt copiii care nu se trezesc încă și întârzie să vină pe pământ...
Pământul e singurul bilet direct spre Rai cu trecere prin Iad...
Iadul este sinonimul lui ,,de-a fi "și antonimul lui ,,de-a te naște...
10 Octombrie 2025
Uneori zborul este o cădere în sus...
Sus există trepte în urcare înspre jos...
Jos cerul are miros de lapte proaspăt iarna...
Iarna iarba se camuflează în oameni de zăpadă...
Oamenii de zăpadă plâng când se stinge câte o inimă.
9 Octombrie 2025
