Luptă
Apar umbre de gânduri,
în imperiul
nopții, înveșmântate cu
straiele circumstanței...
Şi parfumate uşor,
cu suspine
ce simte printre rândurile
de vers.
Aş vrea să fug undeva...
însă, o
voce interioară îmi spune:
,,Luptă mereu!’’
30.Octombrie.2011
duminică, 30 octombrie 2011
miercuri, 19 octombrie 2011
Jaluzelele
La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.
19.Octombrie.2011
La geamul sufletului meu,
plouă neîncetat,
cu dorul tău, de când
ai plecat.
Şi nu mai ştiu, dacă-i
Devreme sau
e trâziu dar, în jur e atât
de frig...
Trag jaluzelele versului apoi,
beau din
potirul așteptării un strop
de speranță...
Mă înting pe pat încet şi, mă
învălui cu
amintirea caldă, a iubirii
tale unică.
19.Octombrie.2011
luni, 17 octombrie 2011
Aripi de cuvinte
Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...
17.Octombrie.2011
Mi-au crescut aripi
de cuvinte scrise, să zbor
mereu, în miez de noapte.
Deasupra chingilor supraviețuirii,
şi să mă-ndrept înspre pleoapele
închise cu lacătele indiferenței.
Uneori, mă pierd între amintirea
clipei trecute însă, glasul prezentului
cu chip imprevizibil al viitorului, îmi
spune că, destinul a stabilit totul...
17.Octombrie.2011
duminică, 16 octombrie 2011
Tu
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.
16.Octombrie.2011
joi, 13 octombrie 2011
Pe umărul meu
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
S-a lăsat liniștea
peste micul meu sat.
Stau la fereastra odaiei mele,
cu gândul hai-hui şi,
privirea mi-e îndreptată...
Sper dansul mistic al umbrelor,
printre luminile ale felinarelor vechi,
cu mișcări inedite, în ritmul vântului.
Doar disperarea unei păsări de noapte,
mă-nfioară însă, știu că orice ar fi,
Dumnezeu e cu măna pe umărul meu.
13.Octombrie.2011
duminică, 9 octombrie 2011
miercuri, 5 octombrie 2011
Şalul umbrelor
Eşti muzica fericirii,
pe care sufletul meu,
ar vrea s-o asculte neîncetat.
Privind luna pe șezlongul din colț
cuvintelor şi, vântul măngându-mi uşor,
tâmplele obosite uneori, în seriile târzii...
Când şalul umbrelor, îmi acoperă umeri goii
şi, ținând în mânii o cană aburind de vise,
iar mirosul ciocolăţii calde, mă îndeamnă să
prețuiesc savoarea vieții orice ar fi!
5.Octombrie.2011
Eşti muzica fericirii,
pe care sufletul meu,
ar vrea s-o asculte neîncetat.
Privind luna pe șezlongul din colț
cuvintelor şi, vântul măngându-mi uşor,
tâmplele obosite uneori, în seriile târzii...
Când şalul umbrelor, îmi acoperă umeri goii
şi, ținând în mânii o cană aburind de vise,
iar mirosul ciocolăţii calde, mă îndeamnă să
prețuiesc savoarea vieții orice ar fi!
5.Octombrie.2011
luni, 3 octombrie 2011
Un astru
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011