Dansează Salomeeo...

Dansează Salomeeo, dansează!

Tremurul șoldurilor tale

îi amețesc

și pe cei mai înfricoșători

demoni.

Regii la picioare îți stau

cu salbe din aur și argint,

vrăjiți de focul ochilor tăi negri.

Nebunia Zeilor-

izvorâtă din sânii tăi...

Timpul pare să-ți măture anii

din cale,

frumusețea să nu-ți pălească

sub penelul pictorilor

și muză

eternă

să le fii poeților.

...dansează Salomeeo, dansează...

 Fluturii nu cunosc păcatul.

                                                  30.Iunie.2019

Ecoul unui clopot

Număr firele impare de păianjeni

din colțurile gurii

depărtării,

în amiezile

când

cuvintele noastre

nu mai fac dragoste

și stau ascunse sub ecoul unui clopot,

din turla unei bisericii

cu ușile închise pe dinăuntru,

cu cheia

ce a fost topită în potcoava unui cal,

galopând printre coastele timpului

spre uitare.

                                                 28.Iunie.2019

Ruta șazeci și nouă

E marți...

-Și ce dacă?

Vom da înapoi acele trei ceasuri rele,

la casa cu numărul

treisprezece,

unde pisicile negre

levitează

cu norocul în vârful corzii,

dintr-o veche cale

netãiată.

În actul prenupțial

dragostea,

nu s-a prescris la punctul G

cu clauze.

Nu avem nevoie de permis

pentru ruta șaizeci și nouă

și nici de haine...

Apăsând accelerația pe linia continuă...

mâine,

păcatul va arde în gura morții.

                                                            27.Iunie.2019

Te așteptam

Bine ai venit!

Te așteptam...

-Descalță-te și lasă prejudecățile la ușă!

...noaptea,

abia de acum începe.

Și vinul

 s-a răcit demult.

Nu te formaliza,

așează-te comod pe fotoliu

și simte-te ca acasă...

Câteva luminări aprinse vor domoli

întunericul...

Iar timpul aleargă

pe nu știu unde

și ploaia va fi muzica

pe care trupurile noastre

mute

vor dansa,

până când orgasmul va sufoca

fecundația păcatului,

fără

să ne pese

mâine

de cuvinte...

plângând sub o amintire.

                                            25.Iunie.2019

Gotic

trag iluziile

din coasta unei dimineți,

rezemată cu cotul pe ochiul

cuvântului,

prins între cele două buze vopsite gotic.

pesemne că în fața morții,

nici destinul nu mai are nimic de spus...

vreau să le leg de șireturile timpului,

gonit de fluieratul unui tren.

                                          23.Iunie.2019