- Cât timp stai aici...
Eu mă caut în toate buzunarele nopților
și în toate mânecile dimineților,
cusute cu ceva
intermediar.
Unui vis îi mai lipsea foarte puțin
din ceva
să devină realitate.
Iertarea se simte cu palmele
și cu ochii...
- Ai uitat să-mi spui
cine
și unde sunt
acum...
27.Octombrie.2022
Îmi iau pauză de tine și de mine...
Probabil ai obosit și tu,
de tot ce urlă prin tăcere ...
Și nici Toamna asta
nu ne mai dă nici un motiv
să dansăm beți și goi în ploaie ...
Nici motivația nu ne mai caută,
de fapt...
În orele de vârf, de ceva vreme, dragostea
e blocată în trafic, pe contra sens,
dinspre inimă spre minte,
așteptarea nu mai are răbdare,
iar schimbarea vine din ideea de-a împărți
unu la doi,
uneori ...
24.Octombrie.2022
- Nu te uita!...
Zilele din ultimii opt ani
au început să-mi fie la fel de gri
ca și firele mele
de păr.
Dar, e bine totuși,
atâta timp
cât
Oglinda stă cuminte și nu se sparge de la prima labă a gâștei,
iar oxigenul îmi circulă liber, prin inspirație și expirație,
până în plămâni și creier.
- Chiar dacă în actul de identitate
scrie patruzeci plus,
încă,
sunt doar la jumătatea drumului spre mâine
sau poate chiar azi,
rulând pe cele patru roți,
voi ajunge
acolo
unde Hazardul nu și-a propus
să te duci.
- Mă atinge tot ceea ce tu
nu mai simți de mult!
Văd întotdeauna tot ce trece pe lângă tine
fără să observi.
Aud exact acel cântec cadențat,
de care tu
nu-ți mai amintești deloc.
- Nu, nu-ți întinde mila înspre mine!
Pietrele rămân pietre,
lutul rămâne lut
iar Soarele apune și răsare
pentru fiecare la fel,
într-o singură Viață,
doar Moartea face diferența...!
21.Octombrie.2022
