- Da, mai doare acea virgulă
ce s-a agățat de amintirea ta
și de fiecare dată când plouă,
Umbre virgine dansează
printre verbe și adjective,
ce se nasc din Gânduri cărunte
și Nopțile
se scutură de vocale și de consoane...
Într-un suspin,
Fluturii se fac un punct suspendat
între amurg și răsărit,
în spatele unui echer de patruzeci și cinci
de grade.
30.Decembrie.2022
- Învață-mă cum să-mi fac pielea să nu
urle,
când pielea ta e rece ca un sloi de gheață!
- Învață-mă cum să-mi fac inima surdă,
când ploaia îți mușcă pașii cu o foame nebună!
- Învață-mă cum să-mi stăpânesc gândurile,
când noaptea vine să te arunce în misterul ei!
- Învață-mă cum să-mi găsesc rostul,
când nimic nu mai pare să aibă sens!
- Învață-mă cum să-mi iert Dumnezeul,
când al tău nici măcar nu există...
Învață-mă...
28.Decembrie.2022
(proză realistică)
Într-o zi, obișnuită de Decembrie (înainte de forfota sărbătorilor)
roțile mașinii Subaru Forester gri, tracțiune pe patru roți, cu un motor Boxer, de 4 cilindri, 150 de cai putere, cutie automată,
combustibil: benzină și gaz (GPL), se învârteau cu o viteză normală și legală către satul Bărboși (unde posibilitatea de-a exista bărboși era incertă).
Dintr-o dată, Cătălina și-a întors capul către cel pe care ea îl alintă cu multă dragoste și respect ,,Șefu" și a exclamat:
- Ce cer frumos și ce nori interesanți!
Era spre apus și norii erau de un albastru închis spre negru și păreau amenințători de-a dreptul.
B. o privește mirat și o întreabă:
- Dar ce are cerul și ce vezi atât de interesant în nori, dragă? Că eu nu văd nimic!
Ea, amuzată și cu o ușoară ironie îmbrăcată în tachinare, îi răspunde:
- Off, nu ești deloc boem, Șefu'! Unele lucruri nu se privesc cu ochii minții, ci cu Sufletul.
El o privea cu drag și, amuzat la rândul lui, îi răspunde:
- Da, ai dreptate, draga mea, nu am ochi de poet, scuze-mă!
Au râs amândoi preț de câteva minute.
Ea a continuat să privească cerul în tăcere... Ori de câte ori privește cerul, o face de parcă ar fi prima și ultima dată. Și tot timpul vede aripi lungi de îngeri, capete de copii și inimi și alte forme și lucruri (poate acest lucru, se datorează și faptului că are o imaginație foarte bogată) și tot timpul simte că dincolo de cer și nori e CASA ei. Și își spune în gând:
- Într-o zi, am să plec ACASĂ! Poate de Crăciun...(de CRĂCIUNUL de ACASĂ) într-o zi voi pleca...
Își dorea foarte tare și își dorește de mult timp acest lucru, însă, nu îi spune nimănui și e una dintre dorințele ei secrete.
Ajunși cu bine la destinație și mai apoi acasă, pe strada Oituz, ziua s-a terminat pentru cei doi minunat, împreună.
Iar Cătălina, așteaptă în fiecare zi , momentul să plece ACASĂ, cu răbdare.
26.Decembrie.2022
