joi, 29 august 2019

CUVÂNT DUPĂ CUVÂNT


a plecat noaptea cu călcâiele
roase de insomnii flămânde.
lăsând
dimineața să se scalde
în semnele de întrebare,
într-o cadă improvizată
în cana din care mi-am băut cafeaua.
privind
un porumbel de pe pervazul ferestrei
răzând de gândul,
ce încearcă să se sinucidă
cu vârful unui creion...

durerea mă trage brusc și tare,
de cap.
simt
cum mă pierd între cei patru pereți galbeni
și încep,
să mă descompun într-un strigăt
mut
cu șireturile legate de grindă...

liniștea fumează cuvânt după cuvânt.

                                        
                                         29.August.2019

luni, 26 august 2019

Uneori


...uneori,
îmi cresc de sub piele solzi de drac
lungi și foarte ascuțiți,
schimbându-și culoarea
în funcție de intensitatea glasului lumii,
vorbind despre mine
pe la colțurile bisericilor,
cu ochii măcinați de o oarbă invidie,
fără să cunoască
adevărul
din spatele ușii,
bătută în o sută de cuie noi,
ce doarme
pe partea
stângă
a patului
și împărțim aceleași așternuturi
negre...

mai ciudat e că a început
să-mi placă.


                                               26.August.2019

sâmbătă, 24 august 2019

De acum...


...și de acum
duminicile,
vor mirosi
a frunză rumenită în soba cerului,
stropite cu apă sfințită
cu care ne vom hrăni inimile,
sub umbra unei tăceri...

când nu ne vor mai ajunge cuvintele
să ne iertăm.

                                                                  
                                       24.August.2019

joi, 22 august 2019

ȘTIU


...știu...
voiai o fată cu părul bălai,
să te oglindești în ochii ei
albaștri,
la bătrânețe.
dar vezi tu,
sunt doar femeia
pierdută
în fața porții universului,
cu pântecul arzând
de plânsul
neplâns
al puiului mamei
băiat...

fără să știu pe cine
sau în ce să arunc
vina...

și de ce stă ascunsă fericirea,
sub o mandala
desenată
pe coperta
albumului de familie,
gol,
ros de colții timpului,
atunci
când n-a fost să fie?!


                                          22.August.2019

vineri, 16 august 2019

Canarul


trag firele de păianjen dintr-un colț al tavanului,
ca pe niște fire de ațe
mânuind
o păpușă
cu un singur ochi.

...uneori,
 cuvintele sunt greu de rostit
și în miezul problemei,
rămâne
pofta unei mâhniri,
cu ghearele
înfipte
în ceea ce eram noi doi,
înainte
de apusul răsăritului
de ieri...

sau nu știu,
poate
doar mimam
hrănindu-ne orgoliile,
prin minciunea unui sărut.

și inventam mersul
dragostei
pe bicicletă,
într-o oglindă distorsionată.

....canarul nostru,
a început să râdă
nevrotic
pe marginea călimării 
cu cerneală
roșie.

                                  16.August.2019

Poem prescris

  -Acest poem îl prescriu, pentru cariile născute în mod consecutiv pe dinții Timpului, din excesul de sentimente contorsioniste d...