Drumul inimii

merg într-un picior al privirii,

pe urmele amintirii

ploii,

al florilor de tei
de pe drumul inimii,

spre chemarea nopții

ce ignoră opusul depărtării,

aruncând din gât cu spini

înspre ce ar putea fi...

dincolo de ieri.

                                                     11.Decembrie.2018

Imperfectul perfect

ești imperfectul compus

perfect

pe linia din palma iluziei,

scris în alfabetul Braille

și învăț

să te citesc pe de rost,

în ideea dimineții

ce s-a trezit cu gândul la tine.

                                             11.Decembrie.2018

Mă trag de șireturi

mă trag de șireturi

cu timpul,

pe pragul buzei

mușcată

cu brutalitate până la sânge,

ce a erupt ca o lavă dintr-un vulcan

și se prelinge printre rânduri scrise în minte,

sub ochii unei iluzii,

încăpățindu-se să te cheme dintre depărtări.

                                                        9.Decembrie.2018

De șapte ori

am ajuns

în fața la a o mie zecea

ușă

încuiată de șapte ori,

pe culoarul lung al nopții

dintre noi

și aștept să-mi auzi pumnii strigătului,

bătând

ca un ciocan de zidărie

în mâna

unui meșter bătrân,

între zidurile noii biserici,

în care
demonii se vor boteza

cu lumina

albă,

lepădându-se de sine.

deschide...

te iubesc!

                                                    8.Decembrie.2018

Printre aburii de ceai cu miere

e târziu...

și nu mai am timp

să aștept următorul tren

în care

sigur vei uita să urci...

o veche amintire,

stă pe banca de lemn

și te roagă din priviri

să mai rămâi...

acordându-i un ultim tango

pe peronul

gării,

printre aburii de ceai

cu miere...

se aude din depărtare

șuieratul

unui alt tren.

.................................................

plec!

                               

                                              7.Decembrie.2018