Mai aproape de îngeri

simți

gutuile mirosind a lapte matern

pe dulapul cel vechi

ale cărui uși scâncesc

ca un copil mic

din camera  cu pereții crăpați?

timpul parcă s-ar fi dat peste cap

de patruzeci și trei de ori

ca și cum ar fi o stare de purificare

o întoarcere la inocență

sau de renaștere.

sfinții au deschis porțile cerului

nici demonii nu se mai ascund de lumină

pisicile negre înghit toate păcatele lumii

de până acum

suntem mai aproape de îngeri.

                                              14.Noiembrie.2019

Mă ninge Raiul

...mă ninge Raiul cu frunze adormite

la răscrucea unui drum necunoscut

moartea mă așteaptă răbdătoare

cu o datorie

și timpul îmi bate încet

numele

pe o piatră

sub care voi ajunge

cândva

un câmp de lumină pentru fluturi.

                                           11.Noiembrie.2019-ora:13:54

Cel din urmă suspin

...știu

vor mai fi nopți în care ea

va adormi pe pieptul tău

și eu voi asculta ploaia spărgând liniștea

în mii de gânduri

pestrițe

alunecoase

sticloase

prin minte

caut ușa uitării

mă izbesc de ziduri

și timpul mă încătușează în umbra amintirilor

sirena unei salvări

îmi ucide

strigătul

plânsul

și cel din urmă suspin.                                 

 

                                                  4.Noiembrie.2019

Mă lași

De ce vrei să port desuuri de dantelă albă

când oricum mă lași goală pe dinăuntru

pe patul în care se plimbă frigul

iernii

cu pașii ascunși de sunetul ceasului

după ce dragostea se consumă într-un act

de nebunie

și cuvintele nu vor mai avea nicio legătură

cu ieri

cu azi

nici cu mâine

doar lepădarea sentimentelor

după fiecare plecare

a ta?

                                              1.Noiembrie.2019

Lampa cu petrol

...m-aș întoarce odată în copilărie

într-o seară

în care mirosul de mălai din lerul bunicii

pătrunde

până și prin ferestrele imaginare

ale castelului construit din coceni

sub lampa cu petrol agățată la grindă

înnegrită de fum

la ora poveștilor când moș Ene

ar veni

ușor pe la gene

în așteptarea venirii mamei

de la serviciu

(dintr-o sticlărie veche și mică)

obosită

mi aș lăsa capul pe genunchii bunicii

(acoperiți cu șurțul negru înflorat

cu flori albe mărunte)

să mi-l mângăie cu mâinile sale

crăpate

de atâtea trudă

să adorm fără niciun gând

nicio grijă să n-am

după ce am rostit ultimul amin

visând îngeri

dragoni transformați în prinți

cai înaripați alergând cu mine pe spinarea lor

fluturi ce dansează într-o aripă

oh

apoi câte și mai câte lucruri

sub plapuma umplută cu lână

pe dormeza cu arcuri care scârțâie

să fugă bau-bau

i-aș da înapoi timpului

câțiva ani din viață

doar să mă întorc odată

la pita de casă

unsă cu multă dragoste și bucurie

fără să mă mai grăbesc să fiu

mare.

                                              30.Octombrie.2019