joi, 13 decembrie 2018

Iriși sălbatici


îmi înfloresc sânii într-un albastru
nefiresc,
asemeni unor iriși sălbatici
pe marginea fiorului
sub roua
dimineții
dintre duminicile uitate în umbra postului
de vineri...

și gura ta,
nu știe să-mi strige
numele.

...femeie!?




                                                    13.Decembrie.2018

Mă lipsesc



tălpile vremii ce a trecut
prin uterul șoaptelor,
din pragul buzei
mușcată
în așteptare,
miroseau
a nisip ars,
sau nu știu...

văd urme de ocru.

...simt...
îmi lipsești și mă lipsesc.


                                            13.Decembrie.2018

miercuri, 12 decembrie 2018

Roșu



cu șoldurile uleioase de lumină,
dimineața
pășește pe covorul roșu,
din odaia
șoaptelor adormite sub umbra unei așteptări
crescută din tine...

îmi măsoară privirea pierdută dincolo de fereastra sinelui.

căutând sensul depărtării,
trasată spre direcția
uitării...

de noi.


                                                 12.Decembrie.2018

marți, 11 decembrie 2018

Drumul inimii


merg într-un picior al privirii,
pe urmele amintirii
ploii,
al florilor de tei
de pe drumul inimii,
spre chemarea nopții
ce ignoră opusul depărtării,
aruncând din gât cu spini
înspre ce ar putea fi...

dincolo de ieri.


                                                     11.Decembrie.2018

Imperfectul perfect



ești imperfectul compus
perfect
pe linia din palma iluziei,
scris în alfabetul Braille
și învăț
să te citesc pe de rost,
în ideea dimineții
ce s-a trezit cu gândul la tine.



                                             11.Decembrie.2018

Iriși sălbatici

îmi înfloresc sânii într-un albastru nefiresc, asemeni unor iriși sălbatici pe marginea fiorului sub roua dimineții dintre ...