Suprarealistic

osul din călcâiul unui înger,

îmi vorbește

despre acele ploi,

de foc

ce încă mai ard,

într-un cer

desenat cu creta

suprarealistic,

într-un anotimp trăit la singular

un singular perfect.

compus

dintr-un doi,

plin de confuzii și de durerosul

te iubesc...

 din priviri.

                                           31.Martie.2019

Pe bordura unei nopți

pe bordura unei nopți,

mi-a căzut într-o stare de letargie,

romantismul.

când

ale tale șoapte,

treceau pe cealaltă parte

și ceasul s-a oprit în privirea unei străine,

iar în vârful degetelor depărtarea,

mușca cu poftă

din fiecare atingere  de-a ta,

sau

poate din a mea,

nici

nu mai știu,

din a cui...

dar tot ce a rămas acum

între noi...

un vers alb.

                                                    30.Martie.2019

Nu-ți spun

mă mint și nici ție

nu-ți spun...

mă bântuie sentimente

ce vin în contrast cu rațiunea

și mă împing

într-o gaură

imensă,

prin urechea unei nopți fără timpan.

îmi moare liniștea și negândul.

                                                   

                                                    29.Martie.2019

Dincolo de tot

Tu nu poți înțelege

durerea

ce se aude în izbitura ploii

de asfalt,

așa cum o simt eu

în mânia nopților,

aflate la capătul unei linii

trasă din umbre

dese...

și fac distanța să crească

sub coasta

impresiei,

dincolo de tot...

rămâne

doar ce nu va mai fi

de acum.

                                            28.Martie.2019-ora:01:58

Ultimul fulger

iarba nu mai crește sub ninsorile de cireș,

lumina nu se mai vede

cum o vedeam

cândva

prin ochii tăi,

sau tu

prin ai mei.

ecoul șoaptelor se sparge ca un vas de lut

în nopțile

rămas,

într-o poveste a unei ducese victoriene,

scrisă într-un jurnal prăfuit din sertarul încuiat

cu cheia uitării.

și dragostea-

ultimul fulger din mine.

                                                                     

                                             26.Martie.2019