...m-aș întoarce
odată în copilărie
într-o seară
în care mirosul
de mălai din lerul bunicii
pătrunde
până și prin
ferestrele imaginare
ale castelului
construit din coceni
sub lampa cu
petrol agățată la grindă
înnegrită de fum
la ora
poveștilor când moș Ene
ar veni
ușor pe la gene
în așteptarea
venirii mamei
de la serviciu
(dintr-o
sticlărie veche și mică)
obosită
mi aș lăsa capul
pe genunchii bunicii
(acoperiți cu
șurțul negru înflorat
cu flori albe
mărunte)
să mi-l mângăie
cu mâinile sale
crăpate
de atâtea trudă
să adorm fără
niciun gând
nicio grijă să
n-am
după ce am
rostit ultimul amin
visând îngeri
dragoni
transformați în prinți
cai înaripați
alergând cu mine pe spinarea lor
fluturi ce
dansează într-o aripă
oh
apoi câte și mai
câte lucruri
sub plapuma
umplută cu lână
pe dormeza cu
arcuri care scârțâie
să fugă bau-bau
i-aș da înapoi
timpului
câțiva ani din
viață
doar să mă
întorc odată
la pita de casă
unsă cu multă
dragoste și bucurie
fără să mă mai
grăbesc să fiu
mare.
30.Octombrie.2019
