Absent

Te pictez în mii de gânduri,

cu inedite și calde pasteluri.

Pe șevaletul imens al nopții,

inspirată de abstracte tentații.

Chiar dacă tu mereu, ești absent

te știu totuși, din adieri de vânt.

Şi mă semnez, pentru nemurire

iar, ramele sunt făcute din tăcere.

Totul transformându-se, în trecut

căci, mâine va fi un nou început.

                                                           28.Mai.2012

Oamenii şi timpul

Din adierea vântului...

aș vrea, să-ți pătrund

în fiecare, colț al sufletului

ca un parfum și, șerpuind...

Să-mi poți simți, patosul...

atunci când, ne contopim

ignorând, oamenii și timpul

doar așa nu ne-am mai minți...

Şi, am știi sigur dacă iubirea,

se va naște ușor, și pentru noi

iar destinul încă, scrie povestea...

a intenselor nopții, și senine în doi.

                                                         25.Mai.2012

Duminicile

Printre florile de mac abia,

înflorite să-mi scalzi trupul

cu multe sărutări fierbinți și,

să-l acoperi cu priviri tandre,

în duminicile tăcute aș vrea.

Apoi, de singurătate cât mai

departe, să mă duci aș vrea...

spre culmile unice ale fericirii,

pe cărările doar, de tine știute.

Când, tâmplele mi-ar fi obosite,

în brațe să-ți adorm aș vrea...

ascultându-ţi șoaptele inventate,

de bătăile inimii tale, pentru mine.

                                                              21.Mai.2012

Prea mult timp

De prea mult timp...

de când, suntem doi nori

cu multe fulgere de cuvinte,

între noi și uităm adesea...

să fim senini, pe cerul vieții.

Şi că, nu putem să dispunem

de prea mult timp...

iar, tunele orgoliilor noastre,

aduce doar, ploaia sinuciderii

a iubirii, ce ne leagă în aparență.

Mă simt obosită și, aș vrea...

să ne oprim acum, înainte ca

toate acele clipe frumoase, pe

care le am trăit împreună, să

fie spulberate de vântul regretelor.

Dar, nu am puterea să fac...

eu, primul pas iar, iar priceperea ta,

e oarbă de prea mult timp...

și nu-ți dai seama că, ne plafonăm

tot mai tare, în fiecare zi și noapte.

                                                             17.Mai.2012

Mulţumesc

Vorbele tale...sunt rouă

adesea, pentru mine în

nopțile târzii de vară...

sub cerul straniu al vieții.

Când, arșița lumii, îmi

seacă marile vise mereu,

iar vântul singurătății...

e tot ceea ce simt uneori.

Chiar, și printre zecile de

priviri efemere, căzute

asupra mea căci, ploaia

fericirii...se lasă așteptată.

Astăzi, îți mulțumesc pentru

acceptarea ființei mele, cu

toate imperfecțiunile pe care

le am, și că exiști fără aparențe,

iar răsplată nu-mi ceri niciodată!

                                                              14.Mai.2012

Adjectivele

Hoinar printre gândurile mele,

ești și te alung rațional mereu...

însă, adjectivele ale singurătății,

te cheamă...iarăși, fără să vreau.

Şi nu știu...dacă e iubire, sau plouă

cu iluzii ușor, în văzduhul sorții mele...

dar, știu doar că, mă tulbură ce simt acum,

și totuși, sunt clipe când, aș vrea să știi...

Cândva, te căutam și te așteptam în tăcere,

printre lumina stelelor, și într-un răsărit...adesea,

în atingeri interzise, printre atâtea sărutări fugare.

Însă, acum când în sfârșit, ai apărut...

cu chipul tău blând, chiar de înger uneori,

iar cu irisul ochilor tăi, fiind atât de limpezi...

complicatul prezent nu vrea, să fim un întreg perfect.

                                                                9.Mai.2012

Lutul

Ai devenit lutul

din gândurile mele,

iar cu o lacrimă şi,

cu degetele versului...

Te frământ pe o hârtie

albă când, luna prin

geamul odaie mele, îmi

va împrumuta lumina sa.

Şi pentru orbii prejudecăților,

voi contura cu cerneală, formele

ușor abstracte ale sufletului meu.

                                                             4.Mai.2012

Eul

Știu, ești doar chipul muzei...

unei, noii inspirații al poeziei

mele, despre o imposibilă dragoste.

Cu multe şi efemere, trăiri neștiute,

nici, de însuși Eul meu, până acum...

când nopțile sunt goale şi fără parfum.

Însă, clipele vin şi pleacă, cele de dor...

rămân doar, visele neîmplinite care dor,

și în zarea tăcerii, răsună al meu suspin...

căci, așa vrea acest, necruțător destin.

                                                               2.Mai.2012