Nu era suficient spațiu pe omoplații mei,
pentru aripi
ce se zbăteau să-mi crească
și atunci,
dintr-odată au plesnit, paradoxul cerului
în punctul cel mai slab al paradigmei,
care îmi arată mereu o altă realitate
în circumferința roților căruciorului rulant
ce îmi rulează rutina pe aceeași pantă obositoare
și plină de clișee bolnăvicioase,
iar zborul,
e un factor de ascuțit cuvinte cheie,
de supraviețuire
încă
o zi
și încă una
chiar și încă o noapte
până la ultimul răsărit.
25.Februarie.2022
