plouă cu atâta liniște,
încât aud muțenia
cuvintelor
cum îmi frământă non culorile
din gânduri,
în papucul unei nopți nebune,
ce alerga printre orele zdrobite
de insomnii,
dezbrăcate și bete,
dansând
pe cadavrul
te iubesc-ului,
aruncat într-o mare minciună...
vinovatul –
de negăsit...
dincolo de adevăr –
un apus de vis
în doi.
30.Iulie.2020
...semințele mărului,
din care
tocmai ai mușcat,
sădește-le în nisipul unei clepsidre...
într-o zi
vom fi niște amintiri coapte,
dulci-amărui
și ne vor ciuguli vrăbiile
după fiecare
ploaie,
apus
și noapte,
până când va cădea prima zăpadă,
mirosind a duminici spălate
de păcat.
27.Iulie.2020
flori de rouă
să-mi culegi,
iubite,
când în patul veșniciei
voi adormi
și clopotele unei biserici,
zidite într-o grădină de vară
printre merii abia
copți,
bat a așteptare...
unde un preot bătrân o să ne cunune
și vom fi fericiți până la următoarea
viață.
25.Iulie.2020
