- Aș fi vrut să fiu o Laridae
și să-mi fie zborul cât mai înalt,
deasupra amintirii tale,
dar,
probabil nu s-a găsit o coastă pustie
pe țărmurile dintre anotimpuri,
sub brațul bătrânului Azur...
În deplinătatea Liniștii pure,
să devin în unanimitate cu Infinitul
și dorul să-mi fie străin pentru totdeauna,
chiar și în cele mai reci nopți,
însă...
Uite, stau în fața unui pahar de coniac
și din când în când trag Timpul de șiret,
să-l fac să nu-mi mai vorbească de zâmbetul tău
de muză
ce se amuză,
uneori,
când mi se împiedică creionul
în versuri încâlcite și răstălmăcite,
într-un punct echilateral,
din care saltul în golul cu urme de regrete
este premeditat într-o majoră eroare de idei...
Încep să decupez niște aripi aritmetice
din foi A4 albe
și ...
31 Martie 2024
