... mă joc de-a cuvintele
și caut o metaforă
să te compar cu infinitul,
dar nu găsesc,
iar atunci
iau câte o literă la întâmplare,
fără să mă gândesc
prea mult
și le așez una lângă cealaltă
până când
se alcătuiește un cuvânt,
apoi
o frază
sau o propoziție lungă,
cu subiect și predicat,
cu semnele aferente de punctuație
și, încet-încet
încep să-mi dau seama că
nu ai termen de comparație,
dar totuși
ai ceva
din forma lucrurilor simple
și complicate
în același timp ...
zvâcnirea
unui D,
unui V
sau urletele unor S-uri
evadate din alfabetul lumii oarbe
într-o gramatică perfectă,
albă.
24.
Martie. 2022