Zgârii cerul

...adesea lumina coboară în bezna din mine

mi se bat gândurile unele de altele

țipătul -

sugrumat cu o funie groasă

ce nu mai leagă cuvintele 

într-o rugă

nici într-un poem

e doar multă durere

ascunsă sub umbra unei imense

singurătăți

mă împac cu demonii

față de îngeri

îmi cresc aripi roșii ascuțite

zgârii cerul

să plângă pentru mine.

                                           27.Noiembrie.2019

Punctele suspendate

...îmi deschid gura în forma unui țipăt

și intră frigul până în oasele sentimentelor

ce se plimbă bete prin mine

noaptea

de durere încep să-mi plângă cuvintele

cu un hohot

mut

greoi

înghițind gleznele timpului

prins între amintire și uitare

te-am iubit prea mult

m-ai vrut prea puțin

poate

va ninge în curând

vor rămâne punctele suspendate

între noi

fără să mai conteze nimic.

                                            26.Noiembrie.2019

Copiii fără tați

...se ceartă ciorile...

vine ploaia să încurce urmele pașilor îngerilor

coborâți prin fereastra cerului

dinspre joi înspre vineri

femeile îmbrăcate în alb și negru

fac prescură

în cuptorul din lut arde focul

ca și inimile lor

de când le au plecat feciorii la război

în țara păcii

apuse…

bat clopotele bisericilor din sat

dinspre noapte înspre ziuă

se nasc sfinții

în sicriele din carele trase de boii

cu nările umflate de mirosul tămâiei

curgând din gura pământului

strigându-l  pe Dumnezeu…

plâng copiii fără tați

și tații fără copii

rămași…

stau fecioarele în genunchi la porțile

mănăstirilor închise.

                                               23.Noiembrie.2019

Porțile caselor

E atât de frig

încât au început să tremure numerele

pe porțile caselor

de pe o străduță mică…

ca într-un orgasm intens gem

pietrele

sub hârbul lunii

liniștea -

o pisică uriașă

toarce printre mustățile cărunte ale timpului…

în lipsa ta

iubito

îngerii mă vând unor gânduri străine.

                                                 21.Noiembrie.2019

Mai aproape de îngeri

simți

gutuile mirosind a lapte matern

pe dulapul cel vechi

ale cărui uși scâncesc

ca un copil mic

din camera  cu pereții crăpați?

timpul parcă s-ar fi dat peste cap

de patruzeci și trei de ori

ca și cum ar fi o stare de purificare

o întoarcere la inocență

sau de renaștere.

sfinții au deschis porțile cerului

nici demonii nu se mai ascund de lumină

pisicile negre înghit toate păcatele lumii

de până acum

suntem mai aproape de îngeri.

                                              14.Noiembrie.2019